Adevărul despre febră pe care niciun medic nu îl spune: Ce se întâmplă în organismul nostru?

Unul dintre cele mai greșit înțelese lucruri în sănătateîn ziua de azi este rolul febrei. Din cauza neînțelegerii, mulți părinți se tem de febră, când ar trebui să o iubească șisă o respecte.

Febra este unul dintre cele mai extraordinare și mai complexe mecanisme de vindecare ale corpului.

Academia Americană de Pediatrie și-a exprimat îngrijorarea într-un studiu din 2011, concluzionând că părinții trebuie să înțeleagăcă febraîn sine nu este un pericol pentru un copil normal. Din contra, este de fapt beneficăși primul lucru care ar trebui făcut nu este săse găsească metode săse coboare temperatura ci pentru a îmbunătății confortul.

În mod tradițional, febra era respectatăși înțeleasă. Oamenii știaucă febra va creșteși apoi se va „sparge” ca un val rostogolindu-se spre mal. Acum însă, mulți oameni, fără a-i cunoaște procesul, încearcăsă o oprească imediat folosind antipiretice sau substanțecare coboară temperatura, precum acetaminofen sau ibuprofen.

Antipireticele coboară repede temperatura dar de asemenea "amuțesc" corpul, împiedică dezvoltarea sistemului imunitar și permit „invadatorilor” să supraviețuiascăși foarte posibilsă provoace dezvoltarea unor boli cronice.

Întotdeauna trebuie să ținem cont de locul pe care îl alegem pentru determinare: temperatura centrală, măsurată la nivel bucal sau intra-rectal este, de obicei, mai mare cu 0,5-1°C (0,6°C în medie) decât cea măsurată în axilă (la subraț).

După gradul creșterii temperaturii, putem avea următoarele stări:

Subfebrilă: 37-38°C
Febrilă moderată: 38-39°C
Ridicată 39-41°C
Hiperpirexie: 41-42°C

Hiperpirexia este considerată o urgență medicală, ea denotă o afecțiune subiacentă gravă (sepsis, hemoragie intracerebrală etc.)

Care sunt mecanismele prin care se produce febra?

În primul rând, încercați să vă imaginați că la nivelul hipotalamusului nostru există un termostat care stabilește care e temperatura pe care corpul trebuie să și-o păstreze constant și continuu. În condiții normale, el este setat la 37°C.

Așadar, când organismul se supraîncălzește, hipotalamusul, care citește termostatul și compară valoarea setată cu temperatura noastră propriu-zisă, anunță că trebuie să creștem rata pierderii de căldură: glandele sudoripare vor fi stimulate, iar noi vom începe să transpirăm, iar la nivelul pielii va începe vasodilatația.

Din contră, dacă temperatura centrală a corpului scade sub 37°C, vor intra în acțiune mecanismele de conservare a căldurii, dar și unele noi, care vor crește rata producției de căldură. Astfel vor fi inițiate vasoconstricția cutanată, piloerecția („pielea de găină” – sigur, la om nu e prea eficientă din cauza pilozității reduse, dar la animalele inferioare chiar e importantă), oprirea sudorației și producția de căldură prin frison, termogeneză chimică, creșterea ratei metabolismului celular.

Pirogenii, după cum le spune și numele, sunt molecule care determină apariția febrei; în corpul uman, aceștia sunt reprezentați de citokine (niște polipeptide).

Ce sunt pirogenii?

Ei bine, anumiți germeni (bacili gram-negativi, virusuri, fungi), uneori chiar prin toxinele secretate de ei, cum ar fi cele lipopolizaharidice (secretate de bacterii), sau reacțiile de tip antigen-anticorp, adică o paletă largă de stimuli infecțioși sau inflamatori determină o parte din celulele sistemului imunitar (macrofagele, limfocitele) să producă citokine (acestea sunt molecule semnal ale sistemului imunitar).

Citokinele la rândul lor determină, pe de o parte, răspunsul imun al gazdei, iar pe de altă parte reușesc să străbată bariera hemato-encefalică, comportându-se de aici înainte ca pirogeni endogeni. La nivelul creierului, printr-o serie de reacții în cascadă, acestea determină niște celule endoteliale ale unei structuri speciale (creasta supraoptică) să elibereze prostaglandine (PGE2).

Prostaglandinele sunt cele care, la capătul acestui traseu fiziopatologic, ajung la hipotalamus și îi dereglează termostatul, crescând valoarea setată pentru temperatura normală a corpului. Acum, termostatul fiind comutat la o temperatură mai ridicată decât în condițiile fiziologice, vor intra în acțiune mecanismele de creștere a temperaturii corporale (cele de conservare a căldurii și cele de producție de căldură).

Pe scurt: termostatul hipotalamusului nu va mai arăta 37°C, ci 39°C (de exemplu). Până când temperatura corpului va ajunge la nivelul țintă de 39°C de grade, noi vom avea senzația de frig – iar organismul va face tot ce poate ca să se încălzească (vasoconstricția ne va face pielea rece, iar frisonul ne va face să tremurăm).

Senzația de frig va persista până când temperatura corporală ajunge la 39°C. Atât timp cât nu am eliminat factorul care a determinat comutarea termostatului hipotalamic, temperatura noastră va fi reglată în același mod ca atunci când nu avem febră, numai că se va ținti mereu acel nivel ridicat al temperaturii.

Sursa: medicologia.info