ExclusivActual· 2 min citire

A salvat viața unei bunicuțe, în tren. Povestea emoționantă a asistentei "erou" - Spitalul Militar

A salvat viața unei bunicuțe, în tren. Povestea emoționantă a asistentei "erou" - Spitalul Militar

A salvat viața unei bunicuțe, în tren. Povestea emoționantă a asistentei "erou" - Spitalul Militar

Publicat9 feb. 2016, 09:40
Actualizat9 feb. 2016, 10:53

O doamnă în vârstă a fost la un pas de moarte, aseară, chiar înainte de a ajunge cu trenul în București. "Îngerul" ei păzitor a fost doamna Flori Cristea, o asistentă de la spitalul Militar, care circula cu același tren, împreună cu fiica ei. Profund impresionată de scena care s-a petrecut în tren, Flavia, fiica asistentei a povestit cum a fost readusă la viață bunicuța. Alte comentarii, sunt de prisos. Povestea emoționantă:

"În seara asta am văzut moartea trecând pe lângă mine...la propriu. Căuta un suflet. Am simțit cum am smucit-o de mâna și-am readus-o la viață.

În seara asta m-am reîntors în București și m-am bucurat în tren, tot drumul, de compania mamei. Intră în tura de noapte la spital (pt. cei care nu știu, mama e un fel de super erou din ăla care se trezește când alții adorm, sau vine în zori când se crapă de ziua... de mai bine de 10 ani când simțea că-n orașul nostru micuț nu-și mai face meseria de asistentă) Așadar vine aproape, zilnic, în spitalul Militar pe secția numită cât se poate de sugestiv Terapie Intensivă - Cardiologie. Așa că în seara aceasta se reîntorcea la lucru.

Aproape de ultima stație, o bătrânică începe să sforăie zgomotos. Nu o ia mai nimeni în seama. Cumva puțin în spatele meu nu reușeam să-i văd față.

Ajunși la destinație, oamenii încep să o întrebe dacă coboară. Era liniștită de câteva minute, dar nu mai răspundea. Unii renunță "Nu răspunde nu răspunde, asta e, să rămână în tren." Mă uit către mama: "Sigur n-a murit?!", mă întorc energic și o înfașc de-un braț...era rece, blocată. O strig pe mama, care încă nu se desmeticea fără ochelari.

Îi ia pulsul..nimic.. Transpirație rece pe frunte.
Mă uităm la mama, știam exact ce urma...mama mi-a fost profesor la cursurile de prim-ajutor patru ani în generală. O înfașc de mâna, îi ridic mai sus picioarele să-i circule sângele și mama nu prididește cu masajul cardiac. Lumea se agită, după câteva momente cineva sună și la salvare. Dar timpul simțim cum ticăie. O întindem pe bancheta... Resuscitare, resuscitare...

Continuarea pe www.showbizreport.ro

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News

Mai multe știri din Actual