Cum au evoluat relațiile româno-ruse în această perioadă?
Marcând exact un an de la șederea mea în România, pot spune că relațiile noastre merită o situație mai bună, dar lucrăm la îmbunătățirea și activarea lor, dacă vreți, după o perioadă lungă de înghețare efectivă, mai mult sau mai puțin, sau încetinire. Într-adevăr, există unele realizări care pot fi menționate. Sunt destul de modeste. Sunt bucuros că relația cercurilor de afaceri (din România și Rusia – n.red.) a devenit mai activă, mai amplă și mai diversificată. Noi credem că, în ciuda complicațiilor politice, inclusiv sacțiunile Uniunii Europene și contramăsurile economice ale Rusiei, din 2014, există suficient spațiu pentru interacțiuni economice pragmatice și benefice pentru ambele părți, cooperare, proiecte comune și așa mai departe. Relativ recent, au existat delegații economice, sau grupuri de oameni de afaceri, dacă vreți, care au vizitat Rusia. Una dintre călătoriile majore a avut loc la sfârșitul lunii iunie. Un grup mare de oameni de afaceri români a vizitat Camere ale Comerțului din Moscova și Yaroslavl. Din câte știu, s-au întors cu impresii foarte pozitive și sper că se vor traduce, treptat, în cooperare și proiecte practice, acorduri comerciale, contracte. Este un lucru încurajator, desigur.
Sper că se pot face mai multe (pentru relația ruso-română – n.red.). Va depinde, desigur, de voința politică mutuală și nu numai. Așa cum știți, relațiile internaționale se bazează pe reciprocitate. Mulțumesc pentru această întrebare.
Ați menționat câteva aspecte pozitive, dar există și tensiuni, pe care nu le putem ocoli. România a găzduit anul acesta exerciții militare destul de mari, conduse de NATO sau de SUA, în cazul ultimului, numit Saber Guardian. Care este poziția Rusiei față de aceste exerciții? Le vedeți ca pe un lucru normal sau sunt o sursă de îngrijorare pentru Moscova?
Este o întrebare bună pentru că reprezintă anumite stereotipuri diseminate de către NATO. Noi credem, în Rusia, că NATO și-a pierdut sensul existenței sale în urmă cu un sfert de secol, aproximativ simultan cu Revoluția din România, căderea Zidului Berlinului, dizolvarea Pactului de la Varșovia și altele. Am văzut cum și în anii `90, când asupra relațiilor noastre cu Washington nu plana niciun nor, NATO a reluat extinderea spre est. Nu voi repeta toate acele evenimente. Credeți-mă, interpretarea recentei, evidentei și foarte spectaculoasei consolidări de potențial militar al statelor NATO în apropierea granițelor Federației Ruse, repet, granițele naționale ale Federației Ruse, sunt consecința unei serii de evenimente în care NATO a fost de fiecare dată inițiatorul. De la extinderea spre est, până la sponsorizarea și asistarea dislocării de elemente ale sistemului strategic de apărare antibalistică în apropierea granițelor noastre. Sursa deciziei a fost la Washington. Aceea de a abandona tratatul IBM (privind rachetele antibalistice – n.red.) semnat cu URSS ca parte a unui echilibru strategic mai amplu. Potențial strategic ofensiv și potențial strategic defensiv. De aceea, desigur, noi nu putem rămâne impasibili față de aceste evenimente.
Vă pot spune că, potrivit documentelor de la Viena, din 2011, au fost efectuate inspecții internaționale la acele exerciții de aici. Unul dintre ofițerii noștri a fost parte a grupului internațional de inspectori. Desigur, nu au fost invitați la fiecare eveniment, au fost informați pe scurt, nu în detaliu. Evident, vedem activități sporite ale NATO lângă granițele noastre și nu doar aici, ci și la granița de est. Din păcate, este un motiv și un factor care ne determină să ne îmbunătățim capacitățile defensive. Recent, ministrul Apărării din Rusia, domnul Șoigu, a spus că dezvoltarea potențialului districtului nostru sudic, care include Crimeea, Caucazul de Nord și Marea Neagră, este legată direct de nevoia de neutralizare a amenințărilor la adresa Federației Ruse în zona Mării Negre. Erau menționate acolo dislocarea permanentă de unități ale forțelor aeriene americane și britanice, aici. A vorbit și despre alte lucruri, cum ar fi aceste exerciții care, de data asta, includ un număr mare de personal și echipament militar.
Și Rusia face exerciții majore. În septembrie, dacă nu mă înșel, veți avea manevrele ,,Zapad”, despre care nu știm prea multe. Veți fi transparenți cu privire la amploarea și scopul acestor manevre?
În primul rând, ,,Zapad 2017”, care înseamnă ,,Vest”, este unul organizat o dată la doi ani. Precedentul a avut loc în 2015. Nu ar trebui să credeți acele știri care spun că Rusia nu este transparentă, că nu invită observatori internaționali. Nu este adevărat.
Sunt exerciții normale ale forțelor noastre armate, necesare pentru a fi pregătiți de luptă. Ele vin pe fondul dislocării unor forțe NATO substanțiale, la periferia granițelor noastre, care contrazice cel puțin spiritul, ca să nu spun litera, actului fundamental semnat de Rusia și SUA în anii '90. În 1997, cred. Actul interzice dislocarea de forțe substanțiale în apropierea granițelor Rusiei.
România este îngrijorată mai ales de Crimeea. NATO spune că Rusia își consolidează masiv forțele în Crimeea și că face constant exerciții.
După ce mi-ați spus de exercițiile din România, sper că înțelegeți că exercițiile sunt o formă de activitate ale forțelor armate din fiecare țară, pe timp de pace. Să terminăm cu aspectul ăsta. Cât privește Crimeea, pot să vă spun că este încă din secolul 18 un avanpost, o citadelă militară a Rusiei – la acea vreme Imperiul Rus, apoi URSS și acum a Federației Ruse. De ce modernizăm acum anumite echipamente sau înlocuim anumite nave îmbătrânite sau modernizăm anumite arme și sisteme de armament? Este rezultatul firesc – rezultatul firesc, subliniez – al celor 23 de ani în care Rusia nu a avut o asemenea ocazie din cauza restricțiilor impuse nouă cu tratatele prin care închiriam Ucrainei baze navale și nu numai. Acum, când nu mai există nicio restricție și autoreținere din partea NATO, trebuie să confruntăm acest risc adițional pentru securitatea noastră națională. Este o reacție naturală la consolidarea militară din apropierea granițelor noastre. Credeți-mă! În fiecare aspect, și nu vreau să pară că țin o prelegere, fie că a fost vorba de ceva din interiorul granițelor noastre sau din exterior, a fost mereu reacție la presiunea externă.
Ați menționat ceva mai devreme Deveselu. Vă știm poziția față de Deveselu. Acum, România se gândește și chiar a făcut câțiva pași în direcția achiziționării de sisteme defensive de rachete Patriot. Care este poziția dvs. față de această achiziție militară?
Ei bine, este decizia voastră din interiorul NATO, în baza parteneriatului vostru strategic cu SUA.
Nu sunt un expert militar, dar știu că sunt foarte scumpe pentru niște sisteme defensive. Care sunt forțele pe care le vor apăra acele rachete Patriot? Pot să declar, oficial, că Rusia nu reprezintă în niciun fel o amenințare pentru România. În realitatea, acele arme defensive ar fi dislocate pentru a apăra baze militare străine, în special elemente ale sistemului strategic antibalistic al SUA de la Deveselu. Aceasta este analiza Federației Ruse. Situația este de așa natură încât trebuie să luăm în calcul o varietate de riscuri din jurul teritoriului nostru. Dacă luați o hartă a lumii și vă uitați la poziționarea bazelor americane, veți observa o imagine foarte interesantă. Vă recomand să faceți asta.
Spuneți mereu că Deveselu este o amenințare pentru Rusia…
Prezintă un risc potențial. Deoarece, așa cum foarte elocvent a explicat și președintele nostru, anul trecut, în Grecia, pe lângă echipament există și alți factori. Nu mai e ca înainte, când exista o armă, un înveliș, și dacă arma nu se potrivea în înveliș era inutilă. În prezent, sistemele de arme, în particular cele de rachete, sunt foarte flexibile. Președintele nostru a explicat asta. Potrivit unor informații militare, noi știm că este de ajuns să schimbi software-ul calculatorului care operează acel sistem antibalistic și el va funcționa ușor cu rachete de croazieră americane de tip Tomahawk, care sunt proiectate pentru a avea scopuri strategice ofensive. Nu înseamnă că asta se va întâmpla mâine. Rachete Tomahawk pot fi echipate chiar și cu focoase nucleare. Este un risc potențial pe care nu îl putem ignora. Fie că vă place sau nu.
Un stat suveran poate decide să fie parte a NATO dacă asta vrea.
Am spus eu ceva legat de decizia voastră suverană? Un singur cuvânt? Vă spun…
Criticați extinderea, dar extinderea nu este forțată. O țară poate decide să fie parte a NATO. Este o decizie suverană.
Da. Am menționat actul fundamental care interzice dislocarea (de forțe armate – n.red.). Am auzit atât de multe asigurări din partea americanilor la acea vreme, iar acum nu mai auzim nimic.
Aceasta este o dezbatere pentru istorici.
Că acel sistem global nu este îndreptat împotriva Rusiei, ci a Coreei de Nord, a Iranului, un program balistic și așa mai departe. Dar, în practică, rușii au învățat multe lecții istorice. De multe ori, Rusia a fost invadată de trupe străine, armate străine, la scară strategică globală. În acest caz particular, noi evaluăm riscurile practice generate, sau care pot fi generate, de tiparul dislocării, de echipamente militare dislocate aici și dincolo. Este dreptul nostru. Dvs. insistați asupra dreptului dvs. suveran de a vă alătura NATO, sau ca orice stat să se alăture NATO, iar noi nu negăm asta, dar spunem că NATO a fost creat pentru a stopa extinderea ideologiei comuniste a Uniunii Sovietice și a Pactului de la Varșovia, care era o organizație militară a statelor socialiste din Europa. Este un fapt. Unde este Tratatul de la Varșovia? Unde este comunismul? Rusia nu este o țară comunistă, credeți-mă! Credeți-mă!
Întreaga lume s-a schimbat.
Da, dar s-a schimbat după Crimeea.
Care eşte reproşul privind Crimeea? Nicio persoană nu a murit așa cum s-a întâmplat, de exemplu, la eliberarea recentă a orașului Mosul (din Irak – n.red.) când mii de civili au pierit în bombardamente. Nu a curs niciun strop de sânge prin acel referendum pașnic. Vreți să spuneți că era nevoie ca acei naționaliști neo-naziști să vină în Crimeea și să aplice democrația cu forța populației vorbitoare de limba rusă de acolo? Dacă asta este abordarea dvs., atunci discuția noastră nu are niciun fundament cu privire la acest subiect. A fost o exprimare liberă și democratică a populației din această peninsulă.
Dar înainte de asta a fost altceva.
Ce a fost?
Omuleții verzi? Așa-zișii omuleți verzi.
Omuleții verzi au oferit securitate.
Au preluat controlul asupra instituțiilor și bazelor militare.
Aveți măcar o singură informație că acei omuleți verzi au, de exemplu, blocat votul în satele locuite de tătari, sau că au bătut votanți? Așa cum s-a întâmplat la alegerea domnului Poroșenko, despre care se spune că a fost foarte democratică. Atunci, candidații la președinție au fost bătuți aproape până la moarte și filmați. Se presupune că au fost alegeri democratice. Nici pe departe!
Este Rusia, în orice formă sau scop, implicată în conflictul din estul Ucrainei? Potrivit ONU, acolo au murit 10.000 de oameni.
Cred că au murit mult mai mulți. Din păcate, este conflictul pe care vestul nu vrea să-l vadă din perspectiva sa reală și în adevăratul său sens. Este un conflict intern foarte grav al Ucrainei, care prezintă toate semnele unui război civil. Rădăcinile conflictului sunt aceleași care au fost prevenite înainte să se agraveze în Crimeea de către acei omuleți verzi. Atunci, când populația din estul Ucrainei a văzut evenimentele din Kiev, acea revoluție-Maidan violentă, a spus: bine, dacă asta este democrație, vrem și noi această democrație la autoritățile regionale. Dar activiștii lor au fost arestați, răpiți în Kiev și în alte locuri, torturați de către forțele de securitate și așa mai departe. Apoi au opus o rezistență naturală și evidentă.
Nu mi-ați răspuns la întrebare. Este Rusia, sub orice formă sau scop, implicată în conflictul din estul Ucrainei?
Pot răspunde cu ușurință. Rusia nu este parte a acestui conflict, este un conflict civil și intern al Ucrainei.
SUA au un nou emisar special pentru Ucraina. Recent, acesta a făcut două declarații importante. A spus că SUA se gândesc la înarmarea forțelor ucrainene și a spus că sunt mai multe tancuri ale Rusiei în estul Ucrainei decât sunt la un loc în tot Occidentul.
Despre prima sa declarație vă pot spune că este o decizie politică dezbătută dur de către americani. Potrivit prevederilor legii internaționale și unor alte documente cu caracter internațional, nu ar trebui încurajată livrarea de arme către zone de conflict. Cât despre declarațiile despre tancurile Rusiei, acestea seamănă cu relatările recente ale CNN despre livrările rusești către talibani. Au găsit niște arme vechi, probabil Kalașnikov, care sunt produse în state moderne, din China până în Bulgaria, Slovacia, nu-mi amintesc dacă și în România. În multe țări. Plecând de aici, ei pretind că Rusia livrează talibanilor armament și Dumnezeu mai știe ce. Am văzut tancuri rusești și la parada voastră de 1 decembrie. Asta nu înseamnă că Rusia a invadat România. Sincer! Astfel de echipamente au fost disponibile din abundență în Ucraina.
Este evident că separatiștii din estul Ucrainei nu ar putea să susțină financiar și militar acest conflict dacă nu ar avea ajutor.
Credeți că trăiesc înfloritor? Trăiesc în condiții grele în Donbas.
Cum credeți că se va încheia conflictul din Ucraina?
Nu se întrevedere o încheiere a conflictului din Ucraina. Cea mai eficientă cale spre o rezolvare ar fi implementarea totală a acordurilor de la Minsk. Dar vedem că partea ucraineană nu le implementează deloc. Pe linia frontului sau de partea lor există batalioane naționaliste nerăbdătoare să provoace tensiuni, să bombardeze zone civile ale localităților din apropiere. În parlamentul de la Kiev pretind că nu au destule voturi pentru a susține o decizie și tot așa. Toate facilitățile sociale și economice au fost anulate când au început toate acele evenimente despre care v-am spus. Când naționaliștii au provocat blocada, iar guvernul a arătat că este lipsit de putere, chiar impotent.
Kievul nu este interesat să prezinte adevărul. Sunt tot felul de anecdote despre misiunea specială de monitorizare a OSCE. Știți ce anecdote sunt în Donbas? Că inspectorii sunt orbi și surzi. În ciuda binoclurilor și a dronelor. De ce? Pentru că nu văd bombardamentele din partea pozițiilor uncrainene, chiar dacă de acolo vin. Atâta timp cât nu aud și nu văd, sunt orbi și surzi. Simt compasiune față de ei, spun că le este milă de acei inspectori. Poate că, mai devreme sau mai târziu, vor fi vindecați de bolile lor.
Domnule ambasador, ultima mea întrebare este legată de Moldova. Despre Trasnistria, în special. Parlamentul din Republica Moldova a cerut Moscovei să retragă soldații pe care îi are în Transnistria. Cum răspundeți?
V-aș cere să fiți mai strict cu formulele pe care le folosiți și să vă rezumați la fapte. Pentru că, asta am învățat prima oară în arabă, că diavolul se ascunde în detalii. Liderii partidelor din Moldova, și de data asta a fost o coaliție interesantă între partidele democratice și cele socialiste, ale președintelui, care au votat împreună în favoarea documentului. Au reiterat că este o declarație politică. Nu există trupe rusești în Transnitria. Ar trebui să știți asta. Sunt trupe de menținere a păcii. Se schimbă în baza unui sistem de rotație.
Reprezintă o prezență simbolică a Rusiei, în conformitate cu înțelegerea tripartidă din 1992, când exista un conflict fierbinte în Transnistria, când se trăgea și exista o linie a frontului și așa mai departe.
Noi am auzit multe declarații. Din păcate, declarația aceasta nu este o unealtă practică de a înregistra progrese în acele negocieri politice. De cealaltă parte, la fel ca în cazul oricărui conflict, ar trebui să întrebați locuitorii din Transnistria ce părere au. Din câte știu eu, transnistrenii cred că acea misiune de menținere a păcii ar trebui să rămână acolo până se negociază o rezolvare politică. Este logic.
