Florile, frunzele și lemnul de tei au puteri naturale vindecatoare. Iată cum se folosesc corect!
Florile, frunzele și lemnul de tei au puteri naturale vindecatoare. Acestea manifestă proprietăți antiinflamatoare, sudorifice, antispasmolitice, diuretice, sedative. Floarea de tei este binevenită în tratarea simptomelor de răceală, insomniei, anxietății, dereglărilor digestive, bolilor inflamatoare din organism.
Florile de tei conțin mucilagii, uleiuri esențiale, taninuri, glicozide, flavonoide, zaharuri, mangan, kaliu și vitamine. Toate părțile teiului, inclusiv frunzele, florile și lemnul au valoare terapeutică.
Lemnul de tei acționează în special la nivelul ficatului și a vezicii biliare. Acesta ajută vezica biliară să secrete o cantitate mai mare de bilă. Ceaiul din lemn de tei este folosit pentru a combate artrita, reumatismul, migrenele, calculii biliari și renali, are acțiune diuretică și coleretică, ajută la eliminarea surplusului de lichide din organism, luptă cu celulita.
Florile de tei se culeg imediat după înflorire, preferabil la 1-2 zile după ploaie, pe vreme însorită, după care se usucă la soare, ori la umbră, într-un loc bine ventilat, scrie unica.md.
Prepararea ceaiului de tei
Florile de tei nu se fierb niciodată. Acestea se lasă infuzat, turnând o cană de apă fiartă peste o lingură de plantă bine uscată și mărunțită, cel mult 3-4 minute, atât cât lichidul să capete o culoare aurie și se strecoară imediat. Ceaiul de tei nu se folosește dacă a căpătat o culoare întunecată roșie-cărămizie.
Precauții
În doze mari, infuzia foarte concentrată poate avea efect toxic, excitant asupra sistemului nervos și cauza insomnii. De asemenea, consumul excesiv de ceai de tei poate favoriza tulburări cardiovasculare, excitarea sistemului nervos, palpitații, insomnie, tremur. Ceaiul de tei se folosește în cure, a câte 2-3 săptămâni.
Ceaiul de tei nu se recomandă în caz de tuse, întrucât îngreunează eliminarea sputei.
