Ceea ce pierd din vedere toți actorii politici ai disputei din jurul formării noului guvern este faptul că nu reușesc să se diferențieze între ei în ochii electoratului. Deși, tocmai acesta este cel mai potrivit moment să o facă.
Este un moment-cheie, pentru că este momentul celei mai importante erori comise de președintele Traian Băsescu: a abandonat guvernarea țării în folosul guvernării realegerii sale ca președinte. La sfârșitul anului 2004, PSD, care guvernase bine, a pierdut o bună parte din avantajul electoral pe care și-l asigurase, pentru că, în același timp, guvernase și în folosul liderilor săi și al clientelei economice și administrative a acestora.
Traian Băsescu a ajuns președintele României tocmai pentru că promitea, credibil, o guvernare îndreptată spre eliminarea acestui dublu obiectiv al puterii. În mai 2007, Traian Băsescu a obținut o victorie covârșitoare împotriva partidelor parlamentare, deși abuzase de atributele prezidențiale, pentru că suferințele parlamentarilor sunt neinteresante pentru electorat, iar purtătorul “bunei guvernări” era, în ochii populației, președintele și nu Parlamentul. În decembrie 2008, Traian Băsescu părea să confirme această poziție, construind coaliția de guvernare PDL-PSD și, în consecință, susținerea sa electorală a ajuns din nou să depășească 50%.
Au urmat zece luni în care a infirmat, de fiecare dată tot mai grav, convingerea populației că își face, totuși, datoria de președinte, chiar dacă mai utilizează și în folos propriu prestigiul și influența funcției pe care o ocupă. Citește mai mult în Business Standard
