Valea Oltului, o destinație de vacanță bogată în cascade și în mănăstiri de poveste

Ca să ajungeți la căderea amețitoare de apă din inima muntelui trebuie să părăsiți drumul național ce leagă Vâlcea de Sibiu și să vă încumetați pe un drum forestier de doi kilometri. Traseul, deși cu destule hârtoape, nu e greu de parcurs nici cu mașina, nici pe jos, iar într-un sfert de oră vi se dezvăluie un colț de rai.

Cascada Lotrișor se află la o altitudine de 485 de metri și are ea însăși 30 de metri. Căderea de apă și-a făcut loc cu îndârjire printre stâncile golașe, ca mai apoi să formeze o întindere domoală de apă în care se răcoresc cu nesaț turiștii.

Dacă sunteți dornici de aventură, puteți urca în vârful muntelui, chiar acolo de unde izvorăște cascada.

Să mergi pe Valea Oltului și să nu vizitezi măcar o mănăstire este de neconceput. Zona este renumită pentru lăcașurile de cult. Noi alegem o bijuterie a locului, mai puțin cunoscută de călătorul de ocazie. Mănăstirea Turnu. Aflată chiar la poalele munților Cozia, lângă apele line ale Oltului, mănăstirea stă pitită în frunzișul des. Se înalță mândră dintre copaci, cu silueta sa albă, abia după ce te adâncești bine în munte. Biserica este deosebită prin faptul că se înalță pe două niveluri, iar în fiecare încăpere se ține o slujbă diferită.

Piesa de rezistență a întregului ansamblu monahal sunt chiliile vechi de sute de ani.

Puține locuri din România au rămas neatinse de civilizație. Și puțini sunt cei care cred că se poate trăi și cu foarte puțin. Ei bine, acestea sunt chilii în care în urmă cu 400 de ani au trăit doi sihaștri – Misail și Daniil. Se hrăneau cu ce le oferea natura, își potoleau setea cu apă de izvor și dormeau pe piatră.

Pe Valea Oltului găsiți mănăstiri pline de farmec și istorie la tot pasul. La o aruncătură de băț de Turnu se află Cozia, Schitul Ostrov, Mănăstirea dintr-un lemn și Mănăstirea Stânișoara.