Valea Oltului, o destinaţie de vacanţă bogată în cascade şi în mănăstiri de poveste

Ca să ajungeţi la căderea ameţitoare de apă din inima muntelui trebuie să părăsiţi drumul naţional ce leagă Vâlcea de Sibiu şi să vă încumetaţi pe un drum forestier de doi kilometri. Traseul, deşi cu destule hârtoape, nu e greu de parcurs nici cu maşina, nici pe jos, iar într-un sfert de oră vi se dezvăluie un colţ de rai.

Cascada Lotrişor se află la o altitudine de 485 de metri şi are ea însăşi 30 de metri. Căderea de apă şi-a făcut loc cu îndârjire printre stâncile golaşe, ca mai apoi să formeze o întindere domoală de apă în care se răcoresc cu nesaţ turiştii.

Dacă sunteţi dornici de aventură, puteţi urca în vârful muntelui, chiar acolo de unde izvorăşte cascada.

Să mergi pe Valea Oltului şi să nu vizitezi măcar o mănăstire este de neconceput. Zona este renumită pentru lăcaşurile de cult. Noi alegem o bijuterie a locului, mai puţin cunoscută de călătorul de ocazie. Mănăstirea Turnu. Aflată chiar la poalele munţilor Cozia, lângă apele line ale Oltului, mănăstirea stă pitită în frunzişul des. Se înalţă mândră dintre copaci, cu silueta sa albă, abia după ce te adânceşti bine în munte. Biserica este deosebită prin faptul că se înalţă pe două niveluri, iar în fiecare încăpere se ţine o slujbă diferită.

Piesa de rezistenţă a întregului ansamblu monahal sunt chiliile vechi de sute de ani.

Puţine locuri din România au rămas neatinse de civilizaţie. Şi puţini sunt cei care cred că se poate trăi şi cu foarte puţin. Ei bine, acestea sunt chilii în care în urmă cu 400 de ani au trăit doi sihaştri – Misail şi Daniil. Se hrăneau cu ce le oferea natura, îşi potoleau setea cu apă de izvor şi dormeau pe piatră.

Pe Valea Oltului găsiţi mănăstiri pline de farmec şi istorie la tot pasul. La o aruncătură de băţ de Turnu se află Cozia, Schitul Ostrov, Mănăstirea dintr-un lemn şi Mănăstirea Stânişoara.