O scurtă incursiune în manualele de religie propuse elevilor scoate la iveală precepte și lecții care își ratează miza de a-i forma pe copii în spiritul umanist al toleranței, prin acuzarea altor culte de îndepărtare de mesajul divin sau chiar de diabolism ori prin amenințarea celor "neascultători".
Manualele de religie care ar trebui, potrivit programei școlare, să educe atitudinile de acceptare și respectare a altor religii și convingeri, nu exclud acuzațiile religioase, iar la consolidarea deprinderilor de comportament moral-religios se ajunge prin amenințarea cu pedeapsa divină.
Potrivit programei școlare, de pildă, elevii ar trebui să învețe să înțeleagă și să respecte alte confesiuni religioase. În unele manuale școlare însă, lucrurile par a nu respecta întocmai principiul toleranței. Un manual pentru cultul ortodox, ca cel realizat pentru liceu de Editura Dacia din Cluj, conține informații despre o istorie a greco-catolicismului, potrivit căreia acest cult a dezbinat românii din Transilvania și este o metodă prozelită de a-i atrage pe credincioșii ortodocși la catolicism." Formarea Bisericii Greco-Catolice a dus la dezbinarea în planul credinței a românilor transilvăneni și a avut consecințe majore, deteminând instaurarea unui climat de neînțelegere și neîncredere reciprocă, cu efecte pe termen lung", se arată în Manualul de religie pentru cultul ortodox, destinat elevilor de clasa a X-a, la capitolul "Ortodoxia în contextul creștinismului românesc".
Și în manualele editate de Corint pentru liceu apar informații prin care Biserica Greco-Catolică este văzută doar ca parte a unei strategii a Vaticanului de dezbinare a credincioșilor ortodocși. "Instituind primatul papal, Biserica Romei a văzut misiunea nu doar în evanghelizarea necredincioșilor, ci și în reÎntoarcerea celorlalți creștini sub autoritatea episcopului Romei. Așa au apărut misiunile catolice în spațiul ortodox, nefiind însă decât o strategie agresivă de a-i atrage pe ortodocși la catolicism. Acest prozelitism catolic, numit uniatism a fost aplicat în Ucraina (sec.al XVI-lea), în Polonia (sec. al XVII-lea) și mai târziu în Transilvania (începutul sec. XVIII-lea), instituindu-se Biserica Greco-Catolica".
Dacă greco-catolicismul este prezentat, uneori, ca o formă de prozelitism religios, religiile mai exotice și practicile yoghine sunt deja "lucrarea diavolului". Astfel, în manulalul pentru clasa a X-a al Editurii Corint se arată că "Numeroasele forme de așa-zisă spiritualitate propuse astăzi și care promit obținerea unor puteri miraculoase decurg cel mai adesea dintr-o influență directă a demonilor. Magia, spiritismul sau anumite puteri ale yoghinilor care conferă puteri supranaturale sunt în strânsă legătură cu lucrarea demonilor". Mai mult, autorii manualului fac și o comparație între yoga și creștinism, pentru promovarea superiorității acestuia din urmă. "Creștinismul făgăduiește omului viața veșnică, yoga arată intrarea în neantul necondiționat. Creștinismul îl arată pe om și după trecerea spre viața veșnică ca persoană, yoga lucrează la pierderea personalității... În yoga, eul purificat va părăsi această vale a plângerii în mod definitiv, pierzându-se în izolare și stingere", spun autorii manualului.
Autorii de manuale încearcă, astfel, să atingă obiectivele cadrul ale programei școlare de religie, și anume "cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu ca fundament al mântuirii și desăvârșirii omului, cunoașterea și folosirea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase, cunoașterea învățăturilor Sfintei Scripturi, a tradițiilor religioase și a istoriei Bisericii sau formarea virtuților creștine și consolidarea deprinderilor de comportament moral-religios. Pentru aceasta, apelează uneori la amenințări, cum ar fi în manualele pentru ciclul primar, unde neascultarea se pedepsește aspru.
O poezie moralizatoare din Manualul de Religie pentru clasa I al Editurii Sf. Mina din Iași arată că prea multă joacă nu este benefică. " Alina, a mea colegă,/ E-n spital de-o săptămâna/ Jucându-se fără grijă/ Ea, cazând, și-a rupt o mână".
Uneori, în locul unei divinități tolerante, care stă la fundamentul lumii, copiii află o divinitate de-a dreptul răzbunătoare. Răutatea și neascultarea se pedepsesc în Abecedarul Micului Creștin de la Editura Didactică și Pedagogică, cel care pedepsește fiind chiar Dumnezeu: "Vasilică este un copil rău. El s-a urcat pe o scară să strice cuibul rândunelelor. Dar a pățit-o! Dumnezeu l-a văzut și i-a tras scara".
