Toni Grecu: Războinicul răcorii

În ultimele zile s-au întâmplat evenimente de maximă importanţă. La Londra s-au întâlnit preşedinţii marilor puteri economice să salveze economia mondială de la dezastru. La Bucureşti, Ion Iliescu a învins-o pe Lavinia Şandru şi a scos-o de pe listele PSD-ului, salvând partidul de la un alt dezastru, e drept, ceva mai mic. La Viena, Piţurcă a terminat cursa pentru calificare, raportând cu mândrie patrioticâ îndeplinirea eşecului înainte de termen, printr-o înfrângere de mare dezastru. Mircea Geoană anunţă cu glas ridicat şi ferm că va fi preşedintele României, ca s-o scape de dezastru. Ei bine, toate aceste dezastre mai mari sau mai mici au pălit instantaneu, au dispărut brusc o dată cu marea arestare din Pipera. Al Caponele nostru a făcut-o lată. Slobod la gură, s-a dat în gât singur. Iar Poliţia – nu se ştie daca ea în sine sau împinsă uşor de la spate de niscaiva oameni de bine – şi-a făcut datoria. S-a autosesizat.

Nimeni nu s-ar fi gândit că Becali va avea necazuri de la o banală corecţie aplicată unor pungaşi fără valoare, hoţi de Mercedesuri de 100.000 de euro, corecţie pe care singur a povestit cum a aplicat-o prin emisiuni de televiziune. Şi uite aşa ajungem la strămoşească vorba: gura bate...
Oare de ce nu s-au autosesizat Poliţia, alte organe abilitate ale statului în privinţa altor afaceri becaliene cusute nu cu aţă albă, ci cu sârmă ruginită de-a dreptul?

Citeşte mai mult în România Liberă