Toni Grecu: Războinicul răcorii

În ultimele zile s-au întâmplat evenimente de maximă importanță. La Londra s-au întâlnit președinții marilor puteri economice să salveze economia mondială de la dezastru. La București, Ion Iliescu a învins-o pe Lavinia Șandru și a scos-o de pe listele PSD-ului, salvând partidul de la un alt dezastru, e drept, ceva mai mic. La Viena, Pițurcă a terminat cursa pentru calificare, raportând cu mândrie patrioticâ îndeplinirea eșecului înainte de termen, printr-o înfrângere de mare dezastru. Mircea Geoană anunță cu glas ridicat și ferm că va fi președintele României, ca s-o scape de dezastru. Ei bine, toate aceste dezastre mai mari sau mai mici au pălit instantaneu, au dispărut brusc o dată cu marea arestare din Pipera. Al Caponele nostru a făcut-o lată. Slobod la gură, s-a dat în gât singur. Iar Poliția – nu se știe daca ea în sine sau împinsă ușor de la spate de niscaiva oameni de bine – și-a făcut datoria. S-a autosesizat.

Nimeni nu s-ar fi gândit că Becali va avea necazuri de la o banală corecție aplicată unor pungași fără valoare, hoți de Mercedesuri de 100.000 de euro, corecție pe care singur a povestit cum a aplicat-o prin emisiuni de televiziune. Și uite așa ajungem la strămoșească vorba: gura bate...
Oare de ce nu s-au autosesizat Poliția, alte organe abilitate ale statului în privința altor afaceri becaliene cusute nu cu ață albă, ci cu sârmă ruginită de-a dreptul?

Citește mai mult în România Liberă