În Bucureşti, anul şcolar începe cu şcoli în paragină şi 3330 de elevi mutaţi din şcolile lor. Un sfert dintre unităţile de învăţământ nu au autorizaţii de fucţionare, iar clopoţelul nu poate suna decât la unison cu picamerele. Mai concret, în Bucureştiul secolului XXI, sunt copii care se uită cu mirare la şcolile lor dar fără să le recunoască printre perdeaua de praf care se ridică de pe şantiere, iar o parte dintre ei au văzut un laborator de fizică, informatică sau chimie doar la televizor.
Şcoala de muzică. O clădire fără acoperiş şi cu pereţi scorojiţi. Instrumetele muzicale sunt umflate de ploi. Directorul şcolii aşeaptă o nouă licitaţie, după ce primăria a reziliat contractul cu constructorul care se apucase de finisaje înainte de a pune acoperişul.
Şi la scoala 110 din Bucureşti lucrările au fost îngheţate. În 2006 cand a ănceput renovarea în toată şcoala a fost aici s-a turnat fundaţia, după un an s-au înălţat zidurile, iar în acest an lucrările au înţepenit. Trei ani, copiii nu au făcut sportul şi nici nu ştiu dacă îl vor face curând.
Şcolile-şantier din Bucureşti sunt cuprinse într-un program al primăriei
capitalei început acum cu patru ani, cu fnanţare
europeană. Lucrările au
trenat pentru că ori nu s-au găsit constructori, ori contractele au fost
păguboase pentru administraţie.
