Drumul femeii în politică e minat. Retorica de tip macho identifică în femeie un robot domestic și un dispozitiv procreator. Femeia poate primi buchete de flori, mărțișoare sau palme după ceafă, în funcție de ocazie și de partener. Ea are dreptul la iubire și ură, la răsfăț și prigoană, la capricii și refuzuri. Când o femeie încearcă să spargă barierele și să dinamiteze convențiile, societatea o pune la punct. Când își afirmă ambițiile sau veleitățile politice, devine țintă a infamiilor. Școala de gândire muiată în testosteron lansează asupra ei bănuieli scabroase. Astfel, limpezimea politică a femeii seamănă cu traseele unei găini decapitate, iar cariera ei nu începe la tribuna unui partid, ci în patul unui girant lasciv și nesătul. Cât de nedrepte sunt aceste judecăți, știm cu toții. E cel puțin imprudent să susții că politica trebuie rezervată exclusiv bărbaților, câtă vreme femeile au ajuns să piloteze avioane, să joace rugby și să plece la război.
Citește mai mult în Adevărul
