Pavel Lucescu: Unul mai șmecher ca Băsescu

Rămân peste 60 la sută care spun ca ar vota cu altii, iar cifra e si mai mare daca o raportam la intreaga populatie cu drept de vot. Altfel spus, Traian Basescu nu întrunește o majoritate nici măcar în interiorul minorității celor ce par să aibă deja o opțiune.

Dar asta nu înseamnă că va și pierde sau, mai bine zis, că nu are în continuare șanse de a fi reales. Dimpotrivă. Băsescu rămâne opțiunea numărul unu pentru cei care declara că vor vota la alegerile prezidențiale iar distanța care-l separă de următorul clasat (Mircea Geoana, dacă luăm în calcul sondajele serioase) e de cel puțin zece procente. În plus, chiarși sondajele în care apar întreăari referitoare la turul doi, Traian Băsescu câștigă în fața oricărui alt posibil contracandidat. Pericolul, în ce-l privește, stă în posibilitatea ca din populația cu drept de vot cei ce nu-l mai vor președinte să se decidă să iasă la urne într-un număr suficient de mare încât să constituie o majoritate. Problema e că nimeni nu poate ști în acest moment dacă o vor și face.

Se spune în continuare că a face campanie anti-Băsescu e pe cât de ieftin pe atât de inutil. Mai rău, voci cu autoritate susțin că devenind o obsesie, o manie, anti-băsescianismul funcționează deja ca un bumerang. Pentru că românii așteaptă soluții și programe concrete, atacul permanent la adresa președintelui nu face decât să-i dezguste pe tot mai mulți și, dacă n-ajunge să-i îndepărteze și mai mult de politică, îi îndreaptă mai degraba spre “victimă”. Se-ntâmplă și asta, într-adevar, dar ce nu reușesc partizanii acestui punct de vedere să facă, e să furnizeze măcar un singur exemplu de candidat la președinție care să fi câștigat alegerile pe baza unui program de soluții concrete și viabile. Vă asigur că nici nu există. Alegerile, mai ales cele prezidențiale, sunt o confruntare de personaje și de stiluri și nu de programe electorale. Băsescu n-a câștigat în 2004 pentru ca avea soluții mai bune decât Adrian Nastase ci pentru că era diferit de fostul șef al PSD într-un fel pe care mulți și-l doreau. Băsescu încarna o alternativă umană la Năstase și nu un pachet de soluții. Iar pentru a impune asta în conștiința alegătorilor campania de-atunci a actualului președinte s-a axat pe două direcții majore: pe promovarea sa în haine mai umane decât ale lui Năstase și, în paralel, pentru maximizarea efectului de contrast, pe diabolizarea acestuia din urmă.

Ce se întâmplă acum în precampania pentru prezidențiale ține doar de acest al doilea pilon. Atacurile furinbunde la adresa lui Băsescu, unele bazate de mincuni sau însăilări de adevăruri parțiale, vizează ca principal efect tocmai diabolizarea actualului președinte. E o strategie clasică, aplicată peste tot în lume de când s-a inventat alegerea conducătorilor prin vot. Ce lipsește taberei adverse e cel de-al doilea pilon capabil să conducă către înfrângerea lui Băsescu, și anume “omul” care să convingă în primul rind prin el însuși că merită să-i ia locul. Cum anume se definește acest “om” depinde de contextul politic și de profilul adversarului. În 2004, Băsescu era, prin comparație cu Năstase, “un om liber”. Năstase reprezenta anchiloza unui sistem dominat de corupție. Băsescu era “eliberatorul”. Așa s-a și definit dar asta și sugera prin însăși natura sa. Mergând mai în spate, în 1996 (2000 e un an mai special, atipic) Emil Constantinescu (un profesor cu alură de dizident) reprezenta ruptura cu trecutul. Românii experimentasera deja continuitatea cu vechiul sistem comunist (“liniștea” de sub Iliescu) și majoritatea s-a lămurit că nu e rentabilă.

În 2009, “omul” capabil să-l înfrângă pe Traian Băsescu trebuie să fie, după părerea mea, unul “mai șmecher” decât actualul președinte. Trăim într-un context al “descurcărelii” iar a fi mai bun ca Băsescu, într-un mod convingător pentru cei mai mulți dintre români, înseamnă a fi mai șmecher. Mulți îi laudă sau măcar îi recunosc drept calitate de bază “inteligența politică”. E un eufemism. “Băsescu știe să-i facă pe toți”, asta vei auzi cel mai des când vine vorba de a-l caracteriza pe actualul președinte. Iar românii (mă refer la o majoritate mobilizabilă la urne) nu vor un alt fel de președinte ci, eventual, unul mai șmecher. Unul care “să ne facă” și mai și.

ÎN CURÂND