Statul laic român alocă anual, pentru culte, sume ce ar face invidios orice primar de localitate mică, fără utilități. Zecile de milioane de euro date pentru construcțiile de biserici și alte zeci de milioane care se duc pe salariile clericilor au atins anul acesta un vârf istoric, depășind 100 de milioane de euro.
Suma poate nu pare exagerată, comparativ cu restul bugetului, dar sare în ochii unora care consideră că România s-ar moderniza mai bine cu bani cheltuiți în școli, spitale sau cercetare, decât investind în acatiste și construcții religioase cu valoare arhitectonică îndoielnică.
Politicienii, care decid până la urmă destinația banilor din buget, au intuit, încă din anii '90, beneficiul întoarcerii cu fața spre biserică, și au rămas așa până acum, cuprinși cu precădere în campaniile electorale de pusee religioase, scriu jurnaliștii de la evz.ro.
Pretextul l-a constituit, așa cum povestește întâiul liber cugetător al țării, Ion Iliescu: "Reacția generală apărută după Revoluție, în sprijinul bisericilor. Am privit-o ca pe un factor pozitiv, de echilibru, biserica trebuie să fie un factor de echilibru social!".
Oarecum explicabil, însă, nu regimul Iliescu a fost cel mai darnic cu biserica, ci celelalte conduceri țărăniste, liberale și democrate ale țării au plusat în conturile cultelor bani, terenuri și înlesniri financiare.
Norma anuală de credință: 200 de biserici și 10.000 de teologi
Factorul de echilibru a depășit în timp așteptările societății și a cunoscut o expansiune fără precedent în istorie. În ultimii 20 de ani au fost înălțate peste 4.000 de locașe de cult, 3.000 dintre ele fiind ortodoxe.
Numărul teologilor a explodat, de asemenea, de la 1.000 de absolvenți, cât scoteau cele patru facultăți de teologie din țară în 1989, la peste 10.000, câți școlarizează, acum, cele 30 de facultăți de teologie.
Sumele alocate cultelor, de la bugetul național, au crescut corespunzător, de la 3 milioane de dolari anual până în 1998, la 10 milioane de dolari în 1999, 40 de milioane de euro în 2007, 100 de milioane de euro în 2008.
Țara s-a umplut de șantierele noilor biserici, în timp ce vechile parohii de la țară sărăcesc odată cu enoriașii, iar pentru monumentele istorice statul face chete pe motiv că e prea sărac ca să le restaureze. Numai în București biserica a primit 12 hectare de teren pentru construcția de locașe de cult și pentru deja celebra Catedrală a Mântuirii Neamului.
În plus, fiecare primărie din țară contribuie anual cu sume cuprinse între 1 milion și 9 milioane de lei pentru plata lumânăreselor și țârcovnicilor din biserici.
Poate că lucrurile ar fi fost mai ponderate dacă ar fi venit într-adevăr niște echilibru dinspre biserică. Aceasta a confundat, însă, rolul misionar cu nevoia funciară de extindere și câștig, astfel că dorințele bisericii s-au împletit fericit cu cele ale politicienilor. Un parteneriat, după cum spunea, recent, președintele Băsescu, de pe pragul bisericii din curtea Palatului Cotroceni, care a costat bugetul un milion de euro.
