Cristian Tudor Popescu scrie despre moțiune și posibila nominalizare a lui Johannis ca premier în Gândul: "Invalidarea guvernului Boc a fost un act rațional și moral, în interes național. Dacă pensiile parlamentare sunt nesimțite, nesimțirea echipei Boc 2 în 1 a fost pe măsură. Să pretinzi să rămâi în Palatul Victoria cu d-na Udrea întinsă pe două fotolii, dl. Predoiu la Externe, dl. Videanu la Sănătate, Paleologu-Pleașcă la Cultură ș.a.m.d., cu un cabinet ilegitim, redus la un club exclusivist, la o camarilă, nu poate avea nimic de-a face cu "stabilitatea" strigată de dl. Boc. Siguranța în funcționare a unui astfel de executiv antiprofesional tinde spre zero."
Ioana Lupea scrie în Evenimetul zilei un editorial cu titlul "Efectul moțiunii asupra prezidențialelor": "Moțiunea de cenzură care a dus la căderea guvernului Emil Boc riscă să se întoarcă împotriva celor care au votat-o. PSD, PNL și UDMR au inițiat un joc pe care, potrivit Constituției, doar președintele Traian Băsescu îl poate controla, pentru că el are dreptul de a desemna premierul".
Ion Ioniță scrie în Adevărul: "Debarcarea Guvernului Emil Boc reprezintă sfârșitul unei crize politice și începutul alteia cu intensitate și durată deocamdată greu de întrezărit. Probabil că nu mai exista în România nici măcar un copil de grădiniță care să nu perceapă în modul cel mai direct efectele crizei politice care se instalase imediat după intrarea în funcțiune a guvernării PDL-PSD".
Cornel Nistorescu scrie "S-a răsturnat rușinea" în Cotidianul: "Cei mai mulți nu se așteptau ca guvernul Boc să își rupă gâtul la moțiunea de ieri! Toată lumea miza pe aranjamente, cumpărări sau trădări tipic dâmbovițene".
