Obiectivul major al României a ajuns plata la timp a salariilor și a pensiilor. Nasol, pentru că n-a zis-o oricine, a zis-o însuși președintele României. Asta după ce premierul său, Emil Boc, se lamenta, cu o zi înainte, despre ce greu îi e Guvernului care trebuie să se împrumute ca să plătească salariile. Personal, înțeleg motivul sincerității brutale de care dau dovadă președintele și premierul: marea masă a bugetarilor, prostită până acum de n legi prin care ba li se dădea, ba li se lua, ba li se dădea, dar mai încolo, ca să li se ia ulterior și această promisiune, trebuie convinsă să meargă în continuare la muncă, să n-o pună de vreo grevă, să nu mai ceară bani, că e criză și statul n-are de unde să dea, că a ajuns să se împrumute chiar și pentru plata salariilor ăstora, așa mici cum sunt ele.
Chiar premierul vorbea de spiritul solidarității care trebuie să ne cuprindă pe toți în aceste vremuri grele...
Această logică “socială” este însă extrem de păguboasă, în primul rând la capitolul imagine, pentru că, de fapt, ce se înțelege din ce spun Băsescu și preaumilul său premier este simplu: România este aproape de faliment, nu are bani nici măcar pentru nevoile curente. Nu știu cât de potrivit este acest mesaj în condițiile în care avem nevoie ca de aer de investiții străine directe și de credite externe. Or, ce i-a transmis Băsescu finanței mondiale? Că România nu mai are bani nici de salarii și că principalul obiectiv al Guvernului este traiul de azi pe mâine.
Citește mai mult în Cotidianul
