În urmă cu 40 ani, unul dintre visele cele mai îndrăznețe ale omenirii s-a transformat în realitate: primii pași pe Lună. Cea care a făcut posibilă aselenizarea omului a fost misiunea spațială Apollo 11, condusă de astronautul Neil Armstrong.
Jumătate de miliard de oameni au urmărit la televizoare evenimentul. Printre ei și românii. Țara noastră a fost singura din blocul comunist care a transmis aselenizarea.
16 iulie 1969. Mii de oameni au dormit cu o seară înainte pe câmpul din apropierea centrului spațial Kennedy pentru a asista la lansarea rachetei. Alte zeci de mii s-au adunat pe plajă sau pe șoseaua din apropierea centrului spațial, iar milioane de americani urmăreau evenimentul la televizor.
Racheta Saturn V, care transporta modulul lunar, era pregătită de lansare. La bordul ei se aflau astronauții Neil Armstrong, Michael Collins și Eugene Aldrin. Modulul lunar a fost botezat Vulturul, după sigla misiunii Apollo 11, care avea desenată pe ea pasărea - simbol național al Statelor Unite.
La 12 minute de la lansare, racheta era deja pe orbită circumterestră, și după o rotație și jumătate, comandantul misiunii a primit undă verde pentru a începe călătoria spre Lună. După trei zile, cei trei astronauți ajungeau pe orbita lunară. Pe 20 iulie 1969, Armstrong și Aldrin s-au urcat în modulul lunar și au început coborârea spre satelitul natural al Pământului.
La scurt timp, modulul Vulturul atingea suprafața selenară. După alte șase ore de pregătiri, Armstrong cobora pe Lună, sub privirile a peste jumătate de miliard de oameni din întreaga lume care urmăreau la televizor evenimentul.
Cuvintele propunțate de astronaut atunci: "Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire", au intrat în istorie. Imediat, Armstrong este urmat și de Aldrin. Cei doi astronauți se plimbă două ore și jumătate pe Lună, culegând probe de sol și făcând poze.
Ei au lăsat pentru posteritate steagul Statelor Unite și o placă ce amintește că pământenii au ajuns în iulie 1969 pentru prima dată pe Lună. Câteva instrumente științifice, o ramură de măslin realizată din aur și un disc cu mesajele și semnăturile a 73 de șefi de state din întreaga lume au fost de asemenea lăsate pe suprafața lunii.
Armstrong și Aldrin s-au întors apoi în modulul lunar și au decolat spre modulul de comandă. Acesta s-a întors pe orbita terestră, iar capsula în care se aflau cei 3 astronauți a amerizat pe 24 iulie, în largul coastelor arhipelagului Hawaii. În următorii trei ani, NASA a mai trimis încă zece astronauți pe Lună. Ultimii au ajuns pe Lună în 1972, în timpul misiunii Apollo 17.
Luna a fost o țintă extrem de disputată încă de la începutul erei spațiale. Prima navă, fără echipaj, care a ajuns pe satelitul natural a fost sonda Luna 2 a URSS. Acesta a trimis pe pământ fotografii, înainte de a se prăbuși, în 1959. Abia zece ani mai târziu, după mai multe încercări eșuate, în mod dramatic, SUA reușește cu Apollo 11 să cucerească Luna cu adevărat.
Echipajul navei Apollo 12 a aterizat pe Lună în noiembrie 1969. Astronauții au adus pe pământ cîteva părți din sonda rusească distrusă în 1959. Apollo 13 a avut o poveste cu peripeții. Din cauza unor defecțiuni, astronauții au riscat să-și piardă viața, dar s-au întors în cele din urmă în siguranță pe Pământ, unde au fost primiți ca niște eroi. Abia după o verificare completă a siguranței programului NASA, a fost lansat și Apollo 14, la începutul anului 1971.
Aceasta a fost prima misiune în care s-a folosit un transportor modular de echipament. Apollo 15 de la jumătatea anului 1971, a implicat prima utilizare a unei mașini acționate electric, folosită pentru deplasări și colectarea de roci. Aparatul a fost folosit din nou în ultimele două misiuni selenare - Apollo 16 în luna aprilie a anului 1972 si Apollo 17 în luna decembrie. Deși inițial mai fuseseră planificate încă alte două misiuni Apollo, reducerea bugetului a condus la încheierea prematură a programului. Până în acel moment, 12 astronauți puseseră piciorul pe suprafața lunii.
