Povestea adolescentei evreice care și-a povestit viața, în vremea ocupației naziste din Olanda, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare unde a murit, a fost inclusă în registrul Memoria Lumii al UNESCO, alături de legenda lui Siegfried și a Brunhildei, "Cântecul Nibelungilor".
Directorul general al UNESCO, Koïchiro Matsuura, a anunțat, joi, lista noilor documente, dar și laureatul 2009 al Premiului UNESCO Jikji, Arhivele naționale ale Malaeziei, recompensate pentru programele de educație și eforutrile depuse pentru conservarea regiunii.
Anne Frank, născută într-o familie de evrei din Germania, a emigrat, împreună cu familia, la Amsterdam, în vara anului 1933. După ce Olanda este ocupată de naziști, în 1940, familia Frank este nevoită să se ascundă, într-o "anexă secretă" a unei clădiri, împreună cu alți prieteni. Pe 4 august 1944, Gestapo-ul descoperă ascunzătoarea, iar Anna este deportată la Auschwitz. În octombrie 1944, Anna și sora ei, Margot, au fost mutate la Belsen, unde au murit de tifos, cu putin timp înainte de sosirea Aliaților. Mama Annei a murit la Auschwitz.
La finalul războiului, Otto Frank, singurul supraviețuitor al familiei, s-a întors la Amsterdam, unde a găsit jurnalul ținut de Anna, înainte de a fi deportată. Jurnalul a fost publicat prima oară la Amsterdam, în 1947 și s-a vândut în întreaga lume în mai mult de 25 de milioane de exemplare. În românește, a fost tradus în 1959 și publicat la Editura Tineretului, iar regizorul Alexandru Hausvater a pus în scenă povestea, la Teatrul Evreiesc de Stat.
"Cântecul Nibelungilor", unul dintre cele mai faimoase poeme istorice ale lumii, alături de "Epopeea lui Ghilgameș" și "Mahâbhârata", dar și "Operele complete" ale canadianului Norman McLaren, una dintre figurile majore ale cinematografiei de animație, figurează pe lista celor 35 de noi titluri incluse de UNESCO în patrimoniul de memorie al lumii, ajuns acum la 193 de documente. "Magna Carta", editată în 1215, adesea asimilată documentului fundamental al democrației britanice, a devenit, de asemenea, un reper al memoriei lumii.
Registrul de Memorie reunește patrimoniul documentar cu valoare universală, indispensabil recuperării istorice și sociale. " Patrimoniul documentar este oglinda lumii și a memoriei sale. Dar această memorie este fragilă. În fiecare clipă, părți de neînlocuit ar putea dispărea", își justifică UNESCO gestul de a aduna, sub egida sa, documentele care surprind momentele definitorii din istoria umanității.
