La începutul fiecărui an, cei ce iubesc au ocazia să-și mărturisească dragostea de Sfântul Valentin. Abia trecută febra cadourilor de sfârșit de an, magazinele se umplu iarăși de îndrăgostiți doritori să ofere ce mai original cadou persoanei iubite. Care este însă istoria sărbătorii de Sfântul Valentin, celebrată pe 14 februarie?
Originile Zilei Îndrăgostiților sunt ambigue. Anumite scrieri amintesc Sfântul Valentin ca fiind la origine o săbătoare catolică și care, înaintea Evului Mediu, nu era sinonimă cu sărbătoarea îndrăgostiților. În calendarul Atenei antice, perioada cuprinsă între jumătatea lui ianuarie și jumătatea lui februarie era destinată celebrării dragostei și a fertilității, fiind rezervată uniunii sacre dintre Hera (zeița fecundității și a mariajului) și Zeus (regele zeilor). În Roma antică, pe 15 februarie avea loc Lupercalia, sau ziua fertilității, sărbătoare care era dedicată lui Lupercus, zeu al turmelor și al păstorilor și Junonei, protectoarea femeilor.
Cel puțin trei sfinți, purtând numele Valentin, au fost martirizați, data comemorării lor fiind fixată în jurul anului 498, pe 14 februarie.
Unul dintre ei a trăit în timpul Împăratului roman Claudiu al II-lea, în sec. III.
În acea epocă, Roma era angajată în campanii militare sângeroase, iar împăratul, numit și Claudiu cel Crud, le interzicea soldaților lui să se căsătorească, considerând că bărbații nu mai vroiau să plece la luptă din cauza atașamentului pentru soțiile lor. În ciuda ordinelor Împăratului, preotul Valentin a continuat să celebreze căsătorii, în secret, motiv pentru care a fost decapitat.
Asocierea dintre dragoste și Sfântul Valentin a fost considerată de un mare număr ca istorici ca o legendă care viza descurajarea sărbătoririi Lupercaliilor de către tinerii îndrăgostiți romani, considerată o sărbătoare păgână. Sfăntul Valentin a fost îndelung celebrat nu ca sărbătoare a îndrăgostiților, ci a celor singuri. În această zi, tinerele necăsătorile se ascundeau în împrejurimile satelor lor, cu speranța de a-și găsi perechea. Cuplurile care se formau trebuiau să se căsătorească în același an.
Abia în epoca medievală, spre secolul al XVI-lea, ziua Sfântul Valentin capătă o conotație amoroasă în Franța și în Anglia. În această zi îndrăgostiții schimbau bilete (ilustrate cu simboluri cum ar fi Cupidon sau inimioare) și își spuneau Valentini.
În zilele noastre, Sfântul Valentin este sărbătoarea îndrăgostiților în majoritatea statelor Occidentale. Însă ziua a fost preluată și de țări asiatice precum Japonia sau Coreea, unde îndrăgostiții își dăruiesc pe 14 februarie bomboane, ciocolată și flori. În Taiwan este sărbătorită atât ziua de 14 februarie, cât și cea de 7 iulie, pe baza unei tradiții chineze. Aici, bărbații obișnuiesc să le dăruiască femeilor buchete de flori scumpe, cu diferite semnificații: un trandafir roșu înseamnă "unica iubire", unsprezece trandafiri semnifică "favorită", 99 de transafiri este un jurământ pentru "totdeauna", iar un buchet de 108 trandafiri se traduce prin "Căsătorește-te cu mine!".
Există însă și țări care au rămas fidele sărbătorilor autohtone. De exemplu, în Brazilia ziua iubirii este 12 iunie, iar în Columbia o sărbătoare similară este celebrată în a treia vineri și sâmbătă a lunii septembrie.
Deși românii au preluat Ziua Îndrăgostiților și o sărbătoresc pe 14 februarie, unii își amintesc și celebrează și Dragobetele, pe 24 februarie.
