Premierea Hertei Müller cu Nobelul pentru literatură va stîrni mari valuri în cultura română, comentează Ion Bogdan Lefter pentru Voxpublica.
Premierea Hertei Müller cu Nobelul pentru literatură va stîrni mari valuri în cultura română. Două lucruri sunt acum de spus, în primele clipe după anunțul Comitetului suedez:
■ În primul rînd, că e un premiu categoric meritat: Herta Müller e o excelentă scriitoare – și ca prozatoare, și ca eseistă, și ca – surpriză! – poetă. Ca eseistă, scrie tăios, exprimînd foarte radicale atitudini morale. Și s-a „jucat” agreabil și cu miez în poemele-colaje publicate în ultimii ani. Pe scurt, Herta Müller are stil și are clasă. Binemerită Nobelul.
■ În al doilea rînd, premierea ei obligă literatura română, cultura autohtonă și întreaga populație să accepte adevăruri care au mai fost susținute în ultimele două decenii, după căderea regimului comunist, stîrnind nu o dată mari polemici, în special în mediile intelectuale, sau chiar tensiuni interetnice în rîndurile populației. De fiecare dată, după ce apele s-au liniștit, temele respective au fost – însă – mai degrabă ocolite decît asumate. Va fi mai greu acum, căci Nobelul Hertei Müller va avea extraordinare ecouri internaționale și va fi însoțit de discuții care vor ajunge exact la aceste adevăruri: că România este și ea un stat multinațional, ca toate cele europene și ca mai-toate ale lumii, ceea ce înseamnă că articolul 1 al Constituției noastre este fals și abuziv, limitativ, naționalist; că și un „ne-român” poate fi reprezentantul românilor și al culturii noastre comune, multietnice, multilingvistice; și, privind către subiectele din proza Hertei Müller, extrase sistematic din viața Banatului româno-șvăbesc, va trebui să recunoaștem că minoritățile etnice au fost uneori – sau adeseori? sau întotdeauna?! – discriminate de majoritatea etnic-românească. Subiecte delicate, a căror dezbatere n-a fost și nu va fi ușoară.
Citește mai mult pe Voxpublica.
