Criza politică și criza economică se află din nou în atenția editorialelor

Cornel Nistorescu scrie în Cotidianul despre "Poamele pământului"

Nimeni nu și-ar fi imaginat o asemenea derivă pe atâtea planuri. Economic și financiar, politic și moral, etic și intelectual. Criza economică era de așteptat. Așa cum așteptăm amurgul soarelui și răsăritul lumii.

E prea mică și prea slabă România ca să nu ne fi așteptat la efectul de val și asupra României. Într-un fel, parcă eram pe Titanic. Americanii s-au lovit primii de numărătoarea de gheață a banilor, iar noi am continuat petrecerea cu logica imbecilă că suntem departe. Departe am și ajuns! În dezastru! Și asta vine din inconștiență și din iresponsabilitate! Cum s-a pregătit România pentru a atenua efectele crizei ce urma să vină? Cu Emil Boc, incapabil să numere cinci monede de 50 de bani, 3 dolari și 7 euro și să spună câți bani are! Și cu Videanu, care și-a imaginat că lumea va fi pavată cu marmură, exact ca și centrul Craiovei, pe unde o să cânte guristul Solomon! Și cu un metalurg bun de topit plumb la aragazul din bucătărie.

Dinu Patriciu analizează pentru Adevărul  "Șansa" românilor.

E o după-amiază însorită și caldă, cu darul de a te face optimist. Recunosc că am și alte motive. Amenințarea ca țara asta frumoasă a noastră să involueze către dictatură pare din ce în ce mai îndepărtată, deși sistemul moare greu în bocetele isterice ale profitorilor lui. Se pare că ne vom face bine. Înțelepciunea alegătorilor basculează: a început să refuze demagogia și minciuna corupților care se luptă cu corupția. Din păcate, economic vorbind, suntem încă foarte bolnavi. În 20 de ani de criză a clasei politice, toate guvernările au lăsat să se dezvolte netratat cancerul birocrației, cheltuind resurse nemăsurate cu un aparat inutil, greoi și din ce în ce mai corupt. Ca rezultat, ultimul an de incompetență și nerușinare administrativă ne-a adus în pragul dezastrului. Cu un deceniu în urmă, dintr-o întâmplare politică fericită, un guvern inteligent, condus de de-a pururi guvernatorul Băncii Naționale, a făcut un început de reformă. Ea a continuat încet, cu poticneli și uneori chiar întoarceri din drum, timp de două legislaturi. Rata de creștere a PIB a fost de 5,6% între 2000 și 2004, iar apoi de 6,4% între 2005 și 2008.

Titlul editorialului din Gândul este "Doi coioți și-un cocoșel" de Florin Negruțiu.

Am râs în hohote după ce-am citit stenograma a doua. "Despre ce înscrisuri e vorba?", se interesează Cătălin Macovei, șeful ANI, autorul docomentului ajuns în mâna lui SRS, în timp de "maestrul" Chirieac îl duce la întâlnirea lămuritoare de pe malul lacului Snagov. "Nici n-am vrut să insist, că era Ciuvică cu ochii pe noi", vine răspunsul plin de obidă. Macovei, cu mintea lui necoaptă, nu înțelege: "Aa, v-ați văzut face to face". Răspunsul Maestrului e antologic: "Face to face, de ce? C-am fost aseară la emisiune cu el". Acest episod, în care Sorin Roșca Stănescu și Bogdan Chirieac pun de-o mică afacere cu "înscrisuri", într-un studio de televiziune, când camera cade probabil pe ceilalți, bate de departe imaginația celor mai talentați scriitori de sit-comuri. Unde să se întâlnească oamenii să discute în liniște, să nu-i audă nimeni? La telefon sau în vreo cârciumă? Exclus! Prea se înregistrează totul. Locul ideal e la televiziune, unde nu se înregistrează nimic, totul se dezintegrează în eter, toată lumea vorbește peste toată lumea și vorbele gâlgâie necontenit.

Ioana Lupea este sigură că "Liga triumfă" și scrie despre aceasta în Evenimentul Zilei.

Între Sorin Roșca Stănescu, Bogdan Chirieac și Adrian Năstase, Decebal Remeș sau Monica Iacob Ridzi nu mai este nicio diferență. Strigă ca-n gură de șarpe, confruntați cu propriile lor fapte, că sunt victimele răfuielilor politice. Nici între politicienii care și-au ascuns colegii de anchetele oficiale și jurnaliștii care apără onoarea pierdută a lui SRS și a lui Chirieac, deturnând discuția spre Băsescu sau spre vinovăția exclusivă a lui Cătălin Macovei, nu mai există nicio deosebire.

Granița, deja subțiată de politizarea excesivă, s-a sfărâmat. Jurnaliști și politicieni, ei joacă în aceeași Ligă în care 50.000 de euro nu mai reprezintă o sumă, sunt prinși în aceeași rețea de complicități vinovate. Încercarea lui SRS și a lui Chirieac, și a avocaților din Antene și Realitatea, de a sugera că episodul Snagov este un act din războiului lui Traian Băsescu cu presa este patetică, derizorie și, mai mult decât atât, e o acțiune politică.