Cristian Tudor Popescu: Regele Șobolan

Apropierea ciumei în Evul Mediu era prevestită de fenomenul numit Regele Șobolan. Șapte șobolani își încurcau cozile până când nu se mai puteau desprinde și se târau așa ca un singur monstru cu multe capete, până când mureau toți. După ce îi găsea cineva, venea moartea neagră.

Nu am altă imagine mai potrivită pentru ce se întâmplă în afacerea Agronomia, MAI, 2 și un sfert, DNA, Popoviciu, consulul României la Milano, Videanu, Bazac, Băsescu, Tăriceanu și cine o mai ieși pe interval. Din maldărul de speculații iscate de reținerea „lotului Popoviciu” iată una, mai persistentă: „Arestarea lui Popoviciu înseamnă relansarea anticorupției de către Traian Băsescu ca temă de campanie în alegerile prezidențiale”. Mai există deci persoane care cred că în acest an, în care criza mușcă adânc din cetățeni, o să se mai revolte careva pentru că acum nu știu câți ani s-a dat un teren în Băneasa cu acte în neregulă unui anume Popoviciu, practic necunoscut prin comparație cu caii clasici de bătaie ai lui Băsescu: Patriciu, Vântu,  Voiculescu. Nici un corupt scos la televizor de DNA nu poate concura nici pe departe la capitolul înjurături primite de la pensionari și șomeri cu guvernul Băsescu și Parlamentul 70%. Anticorupția nu mai rentează electoral și un tejghetar politic de talia lui Traian Băsescu o știe.

Numai un ins cu creierul foarte odihnit poate să mai creadă astăzi că acțiunile autorităților din România au vreo legătură cu simplul cetățean. Cu mai bine de un deceniu în urmă, puneam în discuție un concept, reluat apoi de nenumărate ori: disoluția autorității. Astăzi, constat că greșeam.

Citește mai mult în Gândul