Politică, Băsescu, Geoană, criză mondială, deficit, ce chestii mari, ce importanţi suntem noi. Şi ce penibili. Să mai vorbim şi despre altceva, aşa m-a învăţat mama.
Îi scapă multe realităţi presei, iar ceea ce se numeşte acum “domeniul social” este în mare cumpănă deşi, în perioada asta de tranziţie spre online, ar putea deveni (alături de cultură) o zonă-cheie. Pentru asta presa ar trebui să iasă din epoca megalomanică.
Megalomania proprie mi-a fost anihilată scurt de mama, într-o bună zi. Da, de mama, care lucrează de 20 de ani la o şcoală pentru copii cu deficienţe de auz în Focşani (Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă). În timp ce eu îi povesteam de lucrurile “importante” de la Bucureşti şi despre câte lucruri presante am eu de făcut aşa încât nu mai am timp să dau nici măcar un telefon pe săptămână, mi-a spus că s-a apucat de fabricat păpuşi pentru că merge la un festival de teatru la Iaşi împreună cu câţiva elevi talentaţi.
