Am înţeles ce ar putea atrage la Crin Antonescu. Am înţeles până şi de la Iliescu, plăcut impresionat de imaginea sărac, cinstit şi puţin nebun (a se înţelege "cu prinţipuri") a lui Crin Antonescu.
Am văzut şi părerile lui Hurezeanu despre alonja lui Crin sau ale lui CTP, sceptic în ce priveşte viitorul liberalului. Am mai văzut interviurile omului, date după alegerile din partid şi am constatat o complexitate a discursului, dar şi o incoerenţă fundamentală.
Sărac şi cinstit liberal pare un paradox frumos. Concret însă, cum se va împăca o firească moderaţie - impusă până la urmă de simplul fapt că nu e om de afaceri, nu are bani - a liberalului Crin la întîlnirea cu liberalismul sălbatic al unui Patriciu?
