Primul îndulcitor artificial, zaharina, a fost descoperită în 1879 când Constantin Fahlberg, un om de ştiinţă de la Universitatea "John Hopkins" care lucra la un derivat al gudronului de cărbune, a realizat că substanţa de pe mâinile sale are gust dulce. Nimeni nu ştie de ce Fahlberg a decis să guste substanţa, dar acest lucru a dus la descoperirea zaharinei.
În ciuda tentativei de a interzice substanţa în 1911, zaharina a devenit populară şi a fost folosită pentru a îndulci alimentele în timpul celor două războaie mondiale, din cauza că zahărul se dădea doar în raţii.
Chiar dacă este de 300 de ori mai dulce decât zahărul şi are zero calorii, zaharina, lasă un gust metalic neplăcut după ce este consumată. Când ciclamatul a apărut pe piaţă, 1951, companiile producătoare de alimente şi băuturi au profitat şi au folosit această substanţă, care avea un gust mai apropiat de cel al zahărului, pentru a îndulci produsele.
În 1968, americanii consumau mai mult de 7 milioane de kilograme de aditivi alimentari, fără calorii, conţinuţi în snack-uri, fructe din conserve şi băuturi, precum Cola dietetică.
Mai târziu, cercetătorii au descoperit legătura dintre îndulcitorul artificial, ciclamat, şi cancer. Un studiu arăta că embrionii de pui cărora le-a fost injectat ciclamat au dezvoltat malformaţii. Acest lucru i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă şi copiii pot fi afectaţi în acelaşi fel, dacă mama bea Cola cu îndulcitori în timpul sarcinii.
Un alt studiu făcea legătura dintre ciclamat şi tumorile maligne ale vezicii urinare care au apărut la şoareci. În 1969, Guvernul American a ordonat retragerea ciclamatului din toate produsele.
Zaharina a fost implicată într-o controversă în 1977, când un studiu indica că substanţa poate contribui la apariţia cancerului la şoareci. Încercarea Administraţiei pentru Alimentaţie şi Medicamente de a interzice zaharina a eşuat, dar pe produsele care conţineau zaharină trebuia să existe un avertisment. În 2000 zaharina a fost oficial scoasă de pe lista cu substanţe cancerigene.
În 1981, componenta sintetică aspartam a fost aprobată spre a fi folosită şi a devenit aditivul principal în cola dietetică, datorită publicităţii negative a zaharinei.
În 1995 şi 1996 a apărut pe Internet o dezinformare despre aspartam care încerca să arate că există o legătură între substanţă şi orice altceva, de la scleroză multiplă la sindromul Războiului din Golf. Chiar dacă aspartamul îi afectează pe unii oameni, în special pe cei care nu pot metaboliza amino-acidul fenilalanina, cele peste 200 de teste arată că cola poate fi băută, fără nici un risc.
"Nimic nu indică faptul că îndulcitorii duc la obezitate. Oamenii cu probleme de greutate, pur şi simplu mănâncă prea mult", spun reprezentanţii Administraţiei pentru Alimentaţie şi Medicamente din Statele Unite. În timp ce studiile sugerează doar o posibilă legătură dintre îndulcitorii artificiali şi obezitate, recent a fost găsită o legătură directă dintre aditivi şi creşterea în greutate.
Concluzia generală a oamenilor de ştiinţă e că zaharina, aspartamul şi sucroza nu dăunează sănătăţii oamenilor dacă sunt consumate cu moderaţie. Pe de altă parte, în timp ce ciclamatul e încă interzis în Statele Unite, multe alte ţări îl folosesc.
"Aditivii cu puţine calorii nu te vor face mai slab sau nu îţi vor scădea apetitul, dar îţi vor îndulci un aliment fără să îţi facă rău", spun cercetătorii.
