Bucurați-vă, le spune amicul meu, măcar voi aveți autostrăzi. Și noi am luat bani, dar nimeni nu știe unde s-au risipit. Aceasta este, de altfel, o caracteristică a ultimilor 20 de ani din istoria României: risipa cu scop. Parte din prostie, parte, mai ales, cu intenție, România apare ca un uriaș buzunar spart unde intră gologani care dispar pe nesimțite, ca si cum n-ar fi fost. Am spus „pe nesimțite”? Păi, chiar asta e, nesimțire.
Scriam, în această pagină, despre formidabila campanie
de imagine pornită de noua conducere a companiei Roșia Montană Gold Corporation, varianta Naumovici. Între timp, am avut o discuție lungă cu noii șefi care, firește, încearcă să ofere toate argumentele posibile și imposibile în favoarea proiectului.
Chiar dacă ar fi de bună-credință, chiar dacă exploatarea ar fi mai sigură ca mersul pe stradă și locul mai curat ca laptele de mamă, chiar dacă suma aceea de patru miliarde de dolari, cu care ne bombardaează de câteva săptămâni, ar fi reală, tot ar avea o problemă. Aceea că nimeni în țara asta nu crede că ar ajunge vreun sfanț în vreun proiect public.
Citește mai mult în Evenimentul Zilei
