De unde vine numele stațiunii Mamaia. Legenda puțin neștiută a perlei litoralului românesc

Povestea spune că Mamaia a fost… o moldoveancă, soția unui viteaz român omorât de turci în luptele ce se dădeau în acele vremuri tulburi pe teritoriul Dobrogei, scrie Constanta Veche.ro.

Luând exemplul soțului ei, femeia s-a luptat și ea cu ienicerii și spahiii sultanului, până când a fost prinsă și luată roabă de către pașa din Silistra, împreună cu fiica ei, Constantina.

Acest pașă, impresionat de vitejia româncei, i-a construit o casă pe malul mării, i-a lăsat bani și multe slugi, lăsând-o să trăiască acolo împreună cu fiica ei. Cele două erau renumite pentru frumusețea lor, iar fiica îi spunea mamei „Mamaia”.

Într-o zi, soldații turci au răpit-o pe femeie, au pus-o întro-o barcă și au pornit pe Marea Neagră. Fiica, disperată, a început să strige: „Mamaia! Mamaia!” și a sărit în apă.

Speriată că i se îneacă fetița, mama a început să se roage la Dumnezeu cu foc și ca prin minune, în locul apelor învolburate, sub picioarele Constantinei s-a ridicat o punte de nisip care tot creștea.

În același timp, mama dispăruse ca prin farmec din barcă. Observând aceasta, fetița a început să alerge pe puntea de nisip și să țipe și mai tare: „Mamaia! Mamaia!”.

Povestea concluzionează că Dumnezeu ascultase rugăciunea mamei și a prefăcut-o pe aceasta în punte de nisip și a așternut-o ca drum între ape, ca să nu se înece fetița ei. De atunci, această fâșie de nisip, pe care se află plaja și stațiunea și în zilele noastre, se numeste MAMAIA.