Noile reguli UE privind securitatea socială au fost adoptate. Ce se schimbă pentru românii care muncesc în străinătate

Regulamentul modifică cadrul existent al UE și urmărește să facă regulile mai clare, mai echitabile și mai ușor de aplicat atunci când o persoană are legături profesionale sau familiale cu mai multe țări europene. Reforma se concentrează pe cinci domenii: indemnizațiile de șomaj, prestațiile pentru îngrijirea pe termen lung, accesul persoanelor inactive economic la prestații sociale, prestațiile familiale și stabilirea legislației aplicabile lucrătorilor detașați sau celor care lucrează în două sau mai multe state membre.

Pentru români, noile norme sunt relevante în special pentru cei care muncesc într-o altă țară din UE, pentru familiile în care părinții și copiii locuiesc în state diferite, pentru persoanele care lucrează în mai multe țări și pentru angajații români trimiși temporar de firme în străinătate.

Șomajul pentru cei care își caută un loc de muncă în altă țară

Una dintre schimbările importante prevăzute de regulament privește persoanele care primesc indemnizație de șomaj și pleacă într-un alt stat membru pentru a-și căuta un loc de muncă.

Noile norme prevăd că indemnizația de șomaj poate fi primită în continuare din statul în care persoana a fost asigurată anterior pentru o perioadă de șase luni atunci când aceasta caută un loc de muncă într-o altă țară a UE. Perioada poate fi prelungită, la discreția statului respectiv, până la sfârșitul perioadei pentru care persoana are dreptul la indemnizație.

Pentru un român care primește indemnizație de șomaj și decide să meargă într-o altă țară UE pentru a-și găsi un serviciu, această prevedere înseamnă că perioada în care poate beneficia de prestația din statul anterior de asigurare este stabilită la șase luni în cadrul noilor reguli.

Regulamentul nu stabilește însă valoarea indemnizației de șomaj. Cuantumul și condițiile concrete pentru acordarea dreptului rămân legate de legislația statului competent.

O regulă nouă pentru lucrătorii care muncesc într-o țară și locuiesc în alta

Regulamentul introduce și o regulă importantă pentru persoanele care lucrează într-un stat membru diferit de cel în care locuiesc.

Dacă o persoană a fost activă, adică angajată, independentă și/sau a plătit contribuții de asigurări, într-un stat membru diferit de țara sa de reședință timp de 22 de săptămâni fără întrerupere, aceasta poate primi indemnizație de șomaj din statul în care a lucrat ultima dată, cu condiția să îndeplinească cerințele legislației naționale pentru acordarea prestației.

Regula este importantă pentru lucrătorii transfrontalieri, deoarece stabilește mai clar legătura dintre perioada lucrată într-o anumită țară și statul responsabil pentru indemnizația de șomaj.

Prestațiile pentru îngrijirea pe termen lung intră într-un cadru mai clar

O altă noutate a regulamentului este reprezentată de coordonarea prestațiilor pentru îngrijirea pe termen lung.

Noile norme stabilesc o definiție mai clară a acestor prestații și prevăd o listă a prestațiilor care intră sub incidența regulilor de coordonare. Scopul este ca persoanele care au nevoie de îngrijire pe termen lung și cei care le îngrijesc să beneficieze de reguli mai clare atunci când situația lor implică mai multe state membre.

Pentru românii care se mută într-o altă țară europeană și au nevoie de astfel de servicii, precum și pentru familiile care asigură îngrijirea unei persoane într-un context transfrontalier, stabilirea statului responsabil pentru prestație devine mai clară prin noul cadru.

Ce se întâmplă cu alocațiile și celelalte prestații familiale

Regulamentul actualizează și regulile privind prestațiile familiale.

Aceste norme sunt importante pentru familiile în care membrii familiei locuiesc sau muncesc în state diferite. Principiul coordonării permite, în anumite situații, ca o persoană să primească prestații familiale de la statul responsabil chiar dacă membrii familiei se află într-o altă țară UE.

Noua reglementare clarifică diferența dintre prestațiile familiale în bani destinate să înlocuiască veniturile care nu sunt obținute ca urmare a îngrijirii copiilor și celelalte tipuri de prestații familiale.

Regulamentul urmărește astfel să țină cont și de situațiile în care unul dintre părinți își reduce timpul de muncă pentru a se ocupa de creșterea copilului.

Pentru o familie românească în care un părinte lucrează într-o țară UE, iar copilul sau ceilalți membri ai familiei locuiesc în România, regulile de coordonare stabilesc în continuare modul în care sunt determinate drepturile la prestații.

Accesul la prestații pentru persoanele inactive economic

Noile norme tratează și situația cetățenilor UE care se mută într-un alt stat membru fără să desfășoare o activitate economică.

Regulamentul clarifică împrejurările în care statele membre pot limita accesul persoanelor inactive economic la anumite prestații sociale. În același timp, textul consolidat subliniază că persoanele care se deplasează între state nu ar trebui împiedicate să contribuie la schemele de asigurare pentru sănătate.

Această parte a reformei este importantă pentru persoanele care își schimbă țara de reședință fără să fie angajate în acel moment, deoarece stabilește mai precis relația dintre mobilitatea în interiorul UE și accesul la anumite prestații.

Reguli noi pentru românii detașați în străinătate

O categorie importantă vizată de regulament este cea a lucrătorilor detașați.

Noile norme prevăd că, atunci când un lucrător urmează să desfășoare activități într-un alt stat membru, autoritățile competente din statul de origine trebuie, în principiu, să fie informate în avans. Sunt prevăzute excepții pentru deplasările de serviciu și pentru anumite activități de scurtă durată, de cel mult trei zile consecutive de muncă într-un interval de 30 de zile consecutive. Lucrătorii din construcții nu beneficiază de această excepție pentru activitățile de scurtă durată.

Pentru o companie din România care își trimite angajații temporar într-un alt stat UE, această prevedere înseamnă că situația lucrătorului trebuie raportată și încadrată mai clar în sistemul de coordonare.

Scopul este ca autoritățile să poată verifica mai ușor unde este asigurat un lucrător și care legislație de securitate socială i se aplică.

Ce se schimbă pentru cei care lucrează în două sau mai multe țări

Regulamentul aduce clarificări și pentru persoanele care desfășoară activități profesionale în două sau mai multe state membre.

În aceste cazuri trebuie stabilit care dintre legislațiile naționale se aplică persoanei respective. Noile norme oferă orientări suplimentare pentru identificarea sediului social sau a locului de desfășurare a activității angajatorului, element care poate fi folosit pentru stabilirea statului a cărui legislație de securitate socială se aplică.

Prevederea este relevantă pentru românii care au contracte sau activități profesionale care se desfășoară în mai multe țări ale UE, inclusiv în situații în care o persoană își împarte activitatea între România și un alt stat membru.

România nu va avea un sistem de securitate socială stabilit de UE

Adoptarea regulamentului nu înseamnă că Uniunea Europeană va stabili valoarea pensiilor, alocațiilor sau indemnizațiilor din România.

Sistemele de securitate socială rămân în competența statelor membre. Fiecare țară continuă să decidă cine este asigurat în propriul sistem, ce prestații acordă și care sunt condițiile de acces. Regulile europene stabilesc însă modul în care aceste sisteme trebuie să funcționeze împreună atunci când o persoană trece dintr-o țară în alta.

Principiul este important pentru românii care muncesc în străinătate: schimbarea țării în care locuiesc sau lucrează nu ar trebui să ducă la pierderea protecției sociale dobândite în cadrul sistemelor europene.

Când intră în vigoare noile norme

Regulamentul a fost adoptat definitiv de Consiliul UE la 28 septembrie 2026. Următorul pas este publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar regulamentul va intra în vigoare la data publicării.

Noile norme actualizează cadrul european existent privind coordonarea sistemelor de securitate socială și se concentrează pe situațiile în care persoanele circulă între state pentru muncă, locuire sau motive familiale.

Pentru români, cele mai vizibile schimbări sunt cele referitoare la perioada de șase luni pentru exportul indemnizației de șomaj în vederea căutării unui loc de muncă într-o altă țară, regula celor 22 de săptămâni pentru anumite situații de șomaj transfrontalier, coordonarea prestațiilor familiale și pentru îngrijirea pe termen lung, precum și noile reguli privind detașarea și munca în mai multe state.