În așteptarea sărbătorilor, printre pregătiri și cărți de Crăciun

În așteptarea sărbătorilor
Pentru mulți părinți, perioada de dinainte de Crăciun vine cu o listă care crește în fiecare zi: cadourile pentru cei mici, făina pentru cozonac, becul ars de la ghirlandă, cine vine în Ajun și cine în prima zi de Crăciun. Te gândești la ea și când ești la volan, în drum spre casă. Între timp, pe bancheta din spate, copilul stă cu fruntea aproape lipită de geam și nu-i scapă nimic din ce trece pe lângă voi.
În aceleași zile, tu ai în minte ce mai e de făcut, iar el observă fiecare lucru care s-a schimbat.
Primul geam cu luminițe
E drumul pe care îl faceți în fiecare zi. Aceeași brutărie, aceeași stație de autobuz, același bloc cu balcoane închise. Doar că azi, la etajul trei, cineva a agățat o ghirlandă cu beculețe albastre. Copilul o vede primul și te întreabă din spate: „Noi când punem luminițele?”
„Sâmbătă când scoatem cutia cu globuri”, îi spui. Din spate, îl auzi oftând. „Dar mai e mult până sâmbătă…”
Pentru el, sărbătoarea nu începe într-o zi din calendar. Începe cu semnele. Prima colindă auzită la radio, dimineața, la micul dejun. Rafturile din supermarket unde ieri erau cafele și detergenți, iar azi sunt globuri. Calendarul de Advent de la grădiniță, la care toți copiii vor să deschidă ei fereastra zilei.
A doua zi, pe același drum, s-ar putea să te surprinzi uitându-te și tu după luminițe la ferestre.
Cutia cu globuri
Vine sâmbăta și scoateți cutia din dulap. Pentru tine, e momentul în care afli câte globuri s-au spart și dacă ghirlanda cu beculețe se mai aprinde. Pentru el, e locul în care își regăsește, una câte una, comorile de anul trecut.
Globul roșu cu sclipici care lasă urme pe mâini. Îngerașul căruia i s-a dezlipit o aripă. Clopoțelul pictat de el la grădiniță, acum doi ani, în toate culorile pe care le avea la îndemână. Tu aproape că uitaseși de el. El îl caută primul și n-are liniște până nu-l găsește.
Copiii țin minte astfel de lucruri cu o precizie care te poate surprinde. Poate nu știu în ce lună e ziua bunicii, dar știu sigur că steaua din vârf era anul trecut puțin strâmbă și că globul cu bufniță stătea mai jos, ca să-l poată vedea. Pentru ei, o parte din farmecul Crăciunului e să regăsească lucrurile la locul lor.
Cozonacul făcut de el
În Ajun, bucătăria e cel mai aglomerat loc din casă. Tu te uiți la ceas și calculezi dacă mai ai timp pentru încă o tavă de cozonaci. El stă pe un scaun lângă masă, cu mânecile suflecate și făină până la coate, și răsucește o bucățică de aluat pe care i-ai dat-o ca să-l ții ocupat.
Bucățica lui arată ca un melc. Sau ca un șarpe. Depinde pe cine întrebi. El vrea să știe un singur lucru: poate să intre și ea la cuptor?
Cuptorul e deja plin. Ar fi mai simplu să-i spui că nu mai e loc. Dar găsești o formă de brioșe, îi pui melcul în ea și o strecori pe grătar, între doi cozonaci.
Din acel moment, cuptorul devine cel mai interesant loc din casă. Vine o dată să vadă dacă a crescut. Mai vine o dată să întrebe dacă s-a copt. A treia oară stă cuminte, la un pas de cuptor, unde i-ai spus tu, și se uită prin geam. Iar seara, când se așază toată lumea la masă, o să aibă și el ceva de arătat. Melcul e puțin ars pe o parte, dar l-a făcut el, iar bunicul a cerut încă o bucată.
Cam asta caută mulți copii în zilele de sărbătoare: un loc al lor în toată agitația. Ceva ce pot face și ei, cât timp tu te ocupi de restul. Să pună șervețelele pe masă sau să ducă vecinei de la etajul doi o farfurie cu cozonac.
Seara, lângă brad
Ziua e aproape gata. Musafirii au plecat, vasele mai pot aștepta până mâine, iar tu ai stins deja lumina pe hol. Doar bradul mai luminează sufrageria. Copilul vine în pijama, cu ochii pe jumătate închiși și cu o carte sub braț. E aceeași pe care ați citit-o și în Ajunul trecut, cu colțurile puțin roase și o pagină lipită cu bandă adezivă. Te miri că a ales-o iar, când pe raft are și altele, mai noi. El ridică din umeri: „Păi pe asta o citim de Crăciun.”
Îți amintești că ați citit-o prima oară într-o seară de decembrie. Acum, de îndată ce scoateți globurile, te întreabă unde e cartea. Te așezi lângă el pe covor și o deschizi la prima pagină.
Pentru copii, Crăciunul are un farmec aparte. E perioada în care adorm cu gândul la Moșul, se trezesc nerăbdători să vadă bradul și găsesc bucurie în cele mai mici lucruri, de la o turtă dulce decorată împreună până la o poveste citită seara, înainte de culcare. Peste timp, poate că nu-și vor aminti toate cadourile primite, dar își vor aminti timpul petrecut în brațele părinților, serile liniștite și poveștile care le-au făcut imaginația să zboare. O carte din colecția cărți de Crăciun pentru copii poate fi un bun prilej de a crea astfel de momente, în care nu contează cât de repede trece seara, ci faptul că sunteți împreună.
Undeva pe la jumătatea poveștii, copilul adoarme. Nu-i nimic, știți amândoi cum se termină. A doua zi, cartea se întoarce pe raft, lângă celelalte, și stă acolo până când scoateți din nou cutia cu globuri. Iar la anul, pe același drum spre casă, imediat ce va vedea primul geam luminat, s-ar putea să-l auzi din nou de pe bancheta din spate: „Noi când punem luminițele?”
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News


























