”Nu sunteţi omul care se angaja să respecte, ca preşedinte, independenţa justiţiei, neamestecându-se în treburile ei, cum e firesc în orice stat de drept? Nu sunteţi. Căci aţi vorbit. Aţi spus textual, spre marea, eterna ruşine a lui Kaus Werner Johannis: '...că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. …(Iar)abordare(a) heirupistă a ANAF mi se pare cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă. Prin discuţii aşezate şi calme, până la urmă se găsesc soluţii convenabile' ", scrie jurnalistul.
Acesta consideră că Iohannis, ”și-a permis să atace justiţia, o putere care ar trebui să fie şi să rămână deopotrivă independentă şi respectată”.
Prin declarațiile sale, Iohannis ar fi sugerat că justiția este negociabilă, mai spune jurnalistul. ”Că legea nu e aceiaşi pentru insul de rând şi atotputernicii Antenelor. Aţi criticat justiţia însăşi cu o ferocitate demnă de o cauză mai bună, desfiinţându-i sentinţa definitivă. Pe care aţi apreciat-o, vai, ca fiind un „banal motiv administrativ”.
Apoi aţi ras, verbal, şi instituţia care a încercat în fine, într-un târziu, să o impună, prin recuperarea, ce-i drept impardonabil tergiversată, a unei părţi a averii furate de la toţi românii de oligarhul securist Dan Voiculescu.
Operaţiunea de recuperare a bunurilor statului şi neamului a devenit în gura dvs., brusc locvace, un „heirupism”. Expresie ce aminteşte fatal de stalinism, de represiunea de la Canal, de stahanovismul gen Bumbeşti-Livezeni, impus de securiştii regimului comunist. Cel servit cândva cu abnegaţie nu de actuala justiţie, ci de poliţia politică, şi-anume de aceeaşi care l-a recrutat cândva pe Voiculescu Dan, stăpânul infractor al televiziunilor în cauză”.
Textul integral pe dw.com.
