Localnicii din Cărpineț, judetul Bihor se pot lăuda cu multe lucruri demne de cinste și mândrie, care să îi plaseze oricând în prima parte a unui top al superlativelor autohtone.
Păstrarea istoriei și a tradițiilor autohtone nealterate, peisajele montane de o frumusețe rară, cea mai spectaculoasă și originală zonă carstică din România, aerul curat și apele binecuvântate din izvoarele Codrului Moma sunt câteva dintre motivele de mândrie ale cărpinețenilor..
Însă, pe lângă toate acestea, mai există un lucru care face cinste Cărpinețului și anume longevitatea localnicilor săi. Se spune că strămoșii carpinețenilor ar fi trăit peste 100 de ani fiecare. Iar dacă ținem cont de faptul că aici a trăit cel mai bătrân român, ajuns la incredibila vârstă de 225 de ani, suntem tentați să credem că oamenii acestor locuri au puteri magice care i-au ajutat să descopere taina tinereții fără bătrânețe, potrivit antenasatelor.ro.
Povestea iobagului Lupu Bașe, locuitorul Carpinetului, care a trait 225 ani nu este tocmai o legenda. Documente ale vremii cat si un studiu al reputatului academician Ștefan Meteș atesta existenta seculara a acestuia.
Despre vârsta lui Lupu Base amintește și urbariul domeniului Beiuș, din 1600. Cu ocazia anchetei din 9 noiembrie 1619, pentru a se dovedi printr-o hârtie dată, se pare, de împăratul Sigismund (1382-1438) că preotul Pîrvu este scutit de slujba oștirii și de plata dării după pământul bisericii, se ascultă peste 20 de bătrâni din 6 sate, dintre care mulți sunt trecuți de 100 de ani. Toți depun mărturie în favoarea preotului Pîrvu. Printre acești martori se amintește unul, Lupu Basa, de circa 225 de ani, vârstă notată de două ori în actul de judecată.
Un alt sătean de poveste din Cărpineț este Grațian Florea, care, deși a trăit în sălbăticie a depășit cu mult un secol de viață. Acesta și-a incheiat lungul drum prin viață în anul 2001, fiind contemporan cu o parte din sătenii de astăzi, inclusiv cu primarul Gheorghe Ienciu. "Grațian Florea a fost contemporanul meu. Tot ceea ce pot să spun cu certitudine este că a fost un om extraordinar de deștept preocupat să deslușească infinitul, scop în care a realizat numeroase calcule. Recunosc că în momentele în care intra în aceste teorii eram depășit. Știu că era fiul unui preot și datorită unei boli incurabile în momentul respectiv- o problemă de incontinență urinară- fost atât de marcat pshihic încât a ales să trăiască izolat. Era foarte deștept și preocupat de educație, chiar dacă trăia în sălbăticie."
