Supraviețuirea MIRACULOASĂ din Pacific: 5 detalii care RĂSTOARNĂ complet povestea, spun experții

În timp ce autoritățile se ocupă de verificarea identității și a poveștii lui Alvarenga, specialiști în medicină încearcă să deslușească dacă tot ceea ce a povestit bărbatul este fie un act remarcabil de supraviețuire și tărie de caracter, fie istorisirea bizară a unui nebun. Mai jos sunt toate aspectele care i-au făcut pe experți să se îndoiască asupra credibilității celor povestite, potrivit unui material Time.com:

A mâncat broaște țestoase și păsări

Din moment ce Alvarenga era pregătit să vâneze rechini, este probabil să fi avut echipament de pescuit sau care să îi permită să apuce pești și broaște țestoase. "Ar fi putut trăi cu broaște țestoase pentru o perioadă de timp extrem de lungă", mai ales dacă ar fi mâncat cât mai mult din animalul întreg, spune Robert Allen, proprietar și instructor șef la școala de tehnici de supraviețuire Sigma 3. Intestinele și sângele ar fi constituit un antidot în cazul otrăvirii cu proteine sau al consumului de prea multe proteine și prea puține minerale și nutrienți de care celulele și țesuturile au nevoie.

Dar când Alvarenga a fost găsit, nu exista niciun echipament de pescuit la bord

Chiar dacă ar fi avut o sursă durabilă de mâncare, cum ar fi păsări și broaște țestoase, nu ar fi supraviețuit atât de mult fără apă, spune Allen: "Una dintre regulile principale ale supraviețuirii este să nu mănânci nimic dacă nu ai apă în preajmă. Proteinele nu sunt la fel de digerabile precum carbohidrații simpli și este nevoie de aproximativ trei ori mai multă apă pentru a digera proteinele. Dacă nu avea o sursă de apă într-adevăr durabilă și consuma proteine, s-ar fi deshidratat și mai rău".

A strâns apă de ploaie ca să nu se deshidrateze

Este nevoie de doar o zi ca să se moară de deshidratare în medii uscate și calde cum ar fi deșertul, iar apele ecuatoriale unde Alvarenga a eșuat după ce a fost aruncat din cursul călătoriei sunt la fel de dure chiar și pentru corpurile cele mai obișnuite cu apa. "Putem rezista o perioadă destul de lungă fără să mâncăm și ne pricepem destul de bine să înmagazinăm calorii", explică Dr. N. Stuart Harris, șeful diviziei de medicină în sălbăticie de la Spitalul general Massachusetts. "Dar când vine vorba de apă, nu suntem la fel de eficienți. Nu puteam bea 200 de litri de apă și să ne considerăm aranjați pentru tot restul lunii".

Consumul de apă de mare e de asemenea eliminat din discuție și conduce la deshidratare pentru că nu putem concentra și extrage sarea în plus, așa cum fac păsările.

Dacă Alvarenga se afla într-o barcă de pescuit, este foarte probabil să fi avut containere în care să colecteze apă de ploaie. Este posibil să fi ascuns destul de multă încât să se bazeze pe ea - Insulele Marshall primesc între 50 și 400 de centimetri cubi de ploaie pe an. "e o trăsătură destul de remarcabilă, în cazul în care a reușit așa ceva", spune Harris în legătură cu posibilitatea ca Alvarenga să fi supraviețuit prin apa de ploaie. Acesta a spus și că a băut propria urină, potrivit unui raport al oficialilor care l-au chestionat.

De ce nu era atrofiat?

Alvarenga a spus că și-a petrecut ultimele zile fără să mănânce. Dar dacă în alte ocazii fusese în stare să mănânce un pește o pasăre, o țestoasă, el ar fi păstrat o anumită cantitate de mușchi, explică Allen. În primele câteva zile în care corpul este lipsit de mâncare, recurge mai întâi la depozitele de grăsime, iar apoi la mușchi, ca să mențină organele esențiale - creierul și inima - în stare de funcționare. Dar mesele sporadice ar fi resetat corpul lui Alvarenga și i-ar fi permis să subziste printr-o cantitate mai mică de calorii.

De asemenea, orice mânca ar fi fost în mod eficient absorbit de organism în loc să fie eliminat. "Odată ce începi să supraviețuiești în afara pământului, corpul se folosește de orice în mod natural", spune Allen, precizând că activitatea din intestine scade în general la o dată pe săptămână în aceste condiții.

Cum a supraviețuit fără căldură și fără soare?

Nu este clar dacă Alvarenga avea vreun fel de adăpost sau protecție față de soarele ecuatorial, dar acest lucru ar fi fost esențial ca să prevină moartea din cauza deshidratării sau leșinul din cauza căldurii excesive. În timp ce persoane diferite au niveluri diferite de toleranță la expunerea la soare, evitarea razelor arzătoare ale soarelui ar fi fost o prioritate, în special dacă dormea în cea mai mare parte a zilei.

Cum ar fi putut să rămână sănătos mental într-o asemenea tragedie?

Potrivit lui Harris, aceasta este marea întrebare. "Oricine normal din punct de vedere psihic ar lua în considerare opțiunea la naiba cu asta și s-ar da bătut", spune el. De fapt, Alvarenga le-a spus autorităților că s-a gândit să se sinucidă după ce a murit însoțitorul său, dar a spus că speranța l-a făcut să continue.

A arătat totuși semne de confuzie când a fost pus să precizeze ziua exactă în care a plecat în călătorie. Nu a putut să-și amintească nici ziua de naștere sau numele de familie al angajatorului său, pentru care se îmbarcase în călătoria de pescuit în 2012. Nu a putut nici să explice de ce nu avea niciun echipament de pescuit la bordul vasului, care era acoperit cu lipitori și avea carapace de boraște țestoase, potrivit CNN.

Un alt grup de pescari din Mexic, care a naufragiat de asemenea în Oceanul Pacific pentru nouă luni în 2006, a spus că s-au bazat pe pește, apă de ploaie și pe credință ca să reziste. Dacă această poveste este verificată, atunci Alvarenga s-ar putea afla într-un grup remarcabil de supraviețuitori care au reușit să sfideze șansele și să supraviețuiască unor condiții extraordinare.