Acum patru sute de ani li se tăia nasul sau erau înecate, fiind socotite purtătoare de păcate "ce spurcă bărbații cei răi și fără omenie", conform primelor relatări despre prostituate, datate în 1643.
Primele case de toleranță au aparut în Romania la începutul secolului XX. Schimbarea de mentalitate apărută atunci a facut ca această ocupație să nu mai fie condamnată, ci mai degrabă acceptata, legal sau doar tacit, ca un rău necesar, dar și impozitată ca atare.
Fenomenul înflorește în timpul lui Carol al II-lea: apare celebrul cartier Crucea de Piatră, printre patronii caselor de toleranță se număra chiar și Gabriel Marinescu, prefectul Poliției Capitalei.
"Profesoarei" de prostituție i se vărsa plumb topit în gură
Socotită drept cea mai veche meserie din lume, despre prostituția pe teritoriul țării noastre ne apar relatări destul de târziu. Astfel, poposit în Moldova pe la 1643, călătorul Paul de Alep scrie că femeilor libertine li se tăia nasul, erau puse la stâlpul infamiei, ori chiar erau înecate în cursuri de apă.
"Votru sau supuitoriu se cheamă acela ce are muieri la casa lui, de le ține pentru dobânda <> lui, carele-și dau trupurile de le spurcă bărbații cei răi și fără omenie pentru puțină dobândă pierzătoare de suflet'', se spunea în ,,Îndreptarea Legii'' (1652), tipărită din porunca lui Matei Basarab la Târgoviște, autor fiind Daniil Panoneanul, viitor mitropolit al Ardealului. Mama care-și prostitua fiica era însemnată la nas, iar ,,profesoara'' care îndemna fata la desfrâu era pedepsită de pravilă cu ,,vărsarea de plumb topit în gură''.
Continuarea pe historia.ro
