Sărbătoare 9 septembrie: Sfinții Părinți Ioachim și Ana

Ortodoxe
Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana; Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlău; Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona; Sfinții Părinți de la Sinodul al III-lea Ecumenic

Greco-catolice
Drepții Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului; Sf. m. Severian

Romano-catolice
Sf. Petru Claver, pr.

Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana în ziua de 9 septembrie.

Sfântul și Dreptul Ioachim, tatăl Născătoarei de Dumnezeu, a fost din seminția lui Iuda, descendent pe linie paternă al regelui David. Ioachim trăia în Nazaretul Galileii, având soție pe Sfânta Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, din seminția lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul și a Mariei.

Sfânta Ana avea două surori: Maria și Sovia - aceasta din urmă este mama Sfintei Elisabeta și bunică a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.

Însoțirea Sfinților și dumnezeieștilor Părinți ai Maicii Domnului era cunoscută ca fiind de neam mare și bogat, provenind ei din cele două case mari ale lui Israel, casa împărătească și casa preoțească.

Ioachim și Ana viețuiau după lege, drepți fiind înaintea lui Dumnezeu. Sfinții Părinți au avut după cincizeci de ani de însoțire, la o vârstă înaintată, primul copil, pe Maica Domnului, născută în cea de-a opta zi a lunii septembrie, fiica cea preacurată și binecuvântată, începătoarea și mijlocitoarea mântuirii neamului omenesc.

Sfântul Ioachim a murit după câțiva ani de la nașterea Maicii Domnului, având vârsta de optzeci de ani, iar Sfânta Ana, fiind văduvă, a plecat din Nazaret la Ierusalim și acolo, aproape de fiica sa cea prea sfântă, rugându-se în biserica lui Dumnezeu, a trecut la Domnul, având șaptezeci și nouă de ani.

Sfântul Cuvios Onufrie s-a născut în jurul anului 1700 într-o familie nobilă din Rusia, primind o educație corespunzătoare, care i-a permis ocuparea postului de guvernator al unei regiuni.

În jurul anului 1749, a venit în părțile Moldovei, după ce a renunțat la funcția sa și la avere, și s-a stabilit la Schitul Poiana Mărului. A urmat o perioadă de 25 de ani în care a viețuit într-o peșteră pe malul pârâului Vorona. A fost ucenicul Sfinților Vasile de la Poiana Mărului și Paisie Velicicovski. Aflându-și sfârșitul, și-a dat duhul în peștera sa, la 29 martie 1789.

Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona a avut loc la 9 septembrie 2005, la Mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei.

Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău s-a născut la începutul secolului al XVII-lea în satul Mesteacăn, Neamț.

A intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Tazlău, iar pentru viața sa a dobândit de la Dumnezeu darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor și al izgonirii demonilor.

Sfântul Chiriac a trecut la Domnul în jurul anului 1660. A fost trecut în rândul Sfinților de Biserica Ortodoxă Română în anul 2008.