Sărbătoare 29 martie. Mari sfinți sunt pomeniți în calendar - cui trebuie să spui "La mulți ani!"

Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Marcu, episcopul Aretuselor, și Chiril diaconul; Sf. Mc. Iona și Varahisie
(Denia Canonului Mare)

Greco-catolice
Sf. ep. Marcu al Aretusei, diac. Chiril și cei împreună cu ei. Canonul cel Mare

Romano-catolice
Sf. Eustasie, ep.

Sfântul Sfințit Mucenic Marcu este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 29 martie.

Sfântul Marcu s-a născut în vremea Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), care, în 313, prin Edictul de la Milan, a acordat totală libertate de credință creștinilor. A fost episcop al cetății Aretusa, în Sicilia, aproape de Siracuza.

Despre viața, lupta și suferința sa a scris Sfântul Grigorie de Nazianz.

"Minunatului Marcu Aretusianul, cine nu știe ce i s-a întâmplat? Și povestirile cele despre dânsul, cine nu le pomenește? Acela, în împărăția marelui Constantin, după stăpânirea cea dată atunci creștinilor, a stricat o capiște idolească și mulțime de popor de la rătăcirea păgânească la calea cea dreaptă a mântuirii a povățuit, nu numai prin chipul cel fără de prihană al vieții, cât și prin frumoasa grăire a vorbei", spune în cuvântul său Sfântul Grigorie.

"Pentru aceasta a fost de demult în multă ură și mânie la aretusienii cei iubitori de diavoli. După aceea, schimbându-se stăpânirea creștinească, iar puterea păgânească începând iarăși a crește și a se înviora, în acea vreme cumplită n-a scăpat de mâinile muncitorilor. Pentru că mulțimea poporului cel iubitor de diavoli, deși o vreme și-a stăpânit mânia, după asemănarea focului ascuns în materie sau a unui râu oprit cu sila, însă, dobândind vreme potrivită, precum focul se aprinde și râul iese cu pornire, astfel mânia și răzbunarea cea neoprită a poporului a început a se întinde îndată sub împăratul Iulian Apostatul (361-363)". (Viețile Sfinților)

Credința creștină a fost din nou interzisă în vremea împăratului Iulian Apostatul, când s-a încercat revenirea la politeism, urmând o altă perioadă de persecuții împotriva creștinilor.

Între cei care au suferit atunci a fost și Sfântul Marcu. A fost torturat cu deosebită cruzime, căci din cei care veneau asupra lui, plini de ură, fiecare aducea un nou chin. Cei care erau împotriva sa, pentru faptul că adusese în Biserică mulțime mare de credincioși și dărâmase un templu păgân, se întărâtau mai ales de vitejia sfântului și de curajul său, socotind acest fapt ca o defăimare a propriei lor neputințe.

Răbdarea și blândețea Sfântului Marcu au înduplecat pe mulți dintre călăii săi să creadă în Hristos.

Însuși eparhul Aretusiei, deși nu era creștin, îngrozit fiind însă de chinurile la care era supus Sfântul Marcu, i-a spus cu îndrăzneală împăratului: "Oare nu ne este rușine, o, împărate, ca să fim mai pe urmă decât toți creștinii? Că nici pe un bătrân n-am putut să-l biruim, cu toate felurile de munci chinuindu-l, și nici a-l birui nu este lucru cinstit. Oare nu este cea mai de pe urmă rușine ca de la dânsul să ne ducem biruiți?". (Viețile Sfinților)

După moartea împăratului apostat, Sfântul Marcu a revenit în scaunul episcopal și în scurtă vreme a trecut la cele veșnice.

* Sfântul Chiril diaconul a fost torturat și ucis în vremea lui Iulian Apostatul, fiind învinuit ca în timpul împăratului Constantin cel Mare a distrus statuile zeilor din cetatea Iliopolis.

În scurta perioadă de restaurație a păgânismului susținută de Iulian Apostatul au fost uciși în mari chinuri mulți creștini, mai întâi preoții, apoi femeile și fecioarele care ajutau în cadrul comunităților creștine, iar apoi alți mărturisitori ai lui Hristos.