Numerele de înmatriculare speciale nu sunt o creație de după 1989, pentru că și înainte de Revoluție persoanele cu funcții în statul comunist aveau mașini speciale și numere de înmatriculare la fel. Cele mai „de temut” erau cele cu doar 3 cifre, acestea fiind rezervate celor cu funcții foarte înalte în aparatul de stat.
Numerele de înmatriculare comuniste au fost o enigmă atunci și încă mai circulă legende despre formatele plăcuțelor. În funcție de primele cifre și de numărul următoarelor cifre, după inițialele de județ, ele aveau puteri speciale. Cine avea astfel de plăcuțe era privit altfel. Privilegiile erau nenumărate. Că te oprea Miliția, că intrai primul la doctor sau că le luai vecinilor fața la coadă, era suficient să știe lumea ce număr de înmatriculare ai.
Lumea nu știa exact însă ce funcție are proprietarul. Se știa că sunt anumite numere cu „puteri supranaturale”, dar nu se știa totul despre ele. Așa că, dacă aveți prieteni cu tați acre erau bazați pe vremea aia, acum e momentul să le spuneți că nu sunteți fraieri și că ați știut mereu ce se ascunde în spatele acelui număr.
În primul rând erau numerele de format 1-B-XXX. Cele cu “1-B” și trei cifre după (B pentru București, dar regula era valabilă pentru orice județ) erau date funcțiilor înalte din stat. Numai cei privilegiați de regim aveau dreptul la ele.
Cele cu “12-B” erau rezervate studenților străini, care erau cumva tot parte din CD (Corp Diplomatic) sau TC (Transport Consular) – copii ai ambasadorilor, spre exemplu. În privința acestor tipuri de numere cu privilegii “aproape” totale (ex: dreptul de circulație zilnică indiferent de wekeend-urile cu regula numerelor pare sau impare, scutire de anumite amenzi al oprirea de către poliție), treaba era clară. Însă mai circulă legende care spun că și formatul 4-B avea niște puteri speciale, dar “mult mai” undercover, ca să spunem așa.
Totodată, numerele de tip 1-B-XXXX erau ale proprietarilor de așa-zis rang 2 în Stat (ofițeri de securitate sub acoperire sau apropiați de-ai celor cu 1-B-XXX). Și numerele de la 2 la 9 – B – XXX îți confereau „o trecere” mai bună decât ale celorlalți proprietari de mașini, scrie promotor.ro
După Revoluție, când au apărut numerele de înmatriculare cu 3 litere, s-a tot spus că formatele WSP, WST și altele de acest gen sunt ale SPP (Serviciul de Protecție și Pază). Apoi au fost ulți români care au crezut că au trecere cu numerele GUV, WOW, WOV sau VOW. Au mai fost și cei care credeau că dacă își pun litere complicate de la finalul alfabetului – XZY – XYZ – ZXY etc. – îi zăpăcesc de cap pe polițiști în cazul unei infracțiuni. Nu mai vorbim de cei cu PLM, FMM și STF (asta dacă nu-i cheamă Ștefan).
