Nici când m-am măritat, nici înainte nu m-a pregătit nimeni acasă sau la școală pentru ce a urmat. Nu știam că unii bărbați au astfel de porniri și nevoi, și nici că voi nimeri unul care să mă supună la asemenea perversiuni. După numai un an de căsnicie am ajuns să aștept nopțile cu spaimă și să mă rog ca mariajul meu să se sfârșească pentru că am impresia că nimic nu-l va aduce pe soțul meu pe calea cea dreaptă.
Am fost domnișoară când l-am cunoscut pe Ionuț. Fusesem colegi la un loc de muncă la care eu am făcut o perioadă de stagiu în timpul facultății și am păstrat legătura și după aceea. La început părea că suntem foarte diferiți și nu mi-a trecut prin cap că o să fim iubiți. După câteva luni ne-am apropiat neașteptat și am început să ieșim împreună. Am descoperit un Ionuț foarte drăguț, tandru și serios, diferit de poza pe care o afișa la serviciu, unde părea mai șmecheraș.
Mi-a spus din start că apreciază dorința mea de a rămâne neprihănită până la căsătorie, și că oricărui bărbat i-ar conveni să-și ia o nevastă pură. Așa că pe durata prieteniei noastre nici nu s-a pus problema de mai mult de niște săruturi pasionale și mângâieri erotice. Cinstit mi-a fost greu și mie să rezist, pentru că știa să mă aducă de multe ori pe punctul de a ceda ispitei. Îmi plăceau mângâierile lui, iar când ne atingeam buzele simțeam că mă curentează în cele mai adânci zone ale ființei mele.
Duhovnicul meu m-a încurajat și m-a spijinit să rezist și am ajuns și la nuntă. După aproape un an de curte și prietenie, am făcut o nuntă frumoasă, cu rude și prieteni, în orășelul de unde venea el și unde părinții lui sunt destul de înstăriți. Familia lui m-a primit cu brațele deschise de prima dată și nici acum nu am a mă plânge de vreun neajuns de la ei.
Toate bune și frumoase, în noaptea nunții Ionuț aproape că nu s-a atins de mine, deși eram pregătită sufletește și un pic chiar îmi doream să se întâmple o dată, ca să văd ce am pierdut până la 25 de ani. Dar era prea obosit după nuntă și am lăsat-o pe a doua noapte. Care nu a fost exact ce mă gândeam eu, dar și mama și duhovnicul mi-au spus că la început va fi rău. Ionuț era foarte dornic și chiar dacă s-a străduit să mă facă și pe mine să simt ce simțea el nu a reușit, poate pentru că eram prea stresată de ce avea să se întâmple. Așa că s-a bucurat doar el de câteva ori. Mai multe pe eva.ro.
