Cartoful, căci despre el este vorba, face minuni pentru stomacul nostru, atunci când este consumat în stare crudă, sub formă de suc. Cu anumite recomandări şi indicaţii, însă, spun specialiştii.
Sucul de cartofi conţine "amidon rezistent" ce nu este asimilat de corp, care calmează tulburările gastrointestinale, probleme care apar des în această perioadă a sărbătorilor de iarnă, când românii petrec de Crăciun cu mesele pline.
Nutriţioniştii explică faptul că sucul de cartofi contribuie la crearea unui mediu alcalin în corp şi combate acidul excesiv de la nivelul sistemului digestiv.
Antioxidanţii din sucul de cartofi cruzi au proprietăţi antiinflamatorii, care pot reduce bolile inflamatorii cronice şi au potenţialul de a ameliora stările de disconfort şi durere asociate cu afecţiunile inflamatorii, precum artrita şi eczemele.
Sucul de cartori, mod de preparare
De asemenea, sucul de cartofi cruzi este folosit în mod tradiţional la îmbunătăţirea circulaţiei şi ca ingredient în regimuri de detoxifiere. Datorită cantităţii mari de fibre, el ajută la diminuarea colesterolului.
Sucul proaspăt de cartofi este chiar benefic în afecţiunile digestive. Acesta conţine o moleculă antibacteriană unică ce poate trata ulcerul şi distruge bacteriile rele din stomac.
De asemenea, tratează aciditatea gastrică, cicatrizează şi calmează mucoasa digestivă.
Pe lângă ulcer, sucul de cartofi mai poate ajuta pentru constipaţie, gută, reumatism, boli cardiovasculare şi întăreşte imunitatea organismului, ajutându-l să lupte împotriva afecţiunilor hepatice graţie conţinutului mare de vitamina C.
Consumat corect, sucul de cartofi cruzi poate ajuta. Două căni de cartofi tăiaţi cuburi sunt suficiente pentru o jumătate de cană de suc.
Şi pentru că gustul poate fi considerat neplăcut, acest suc poate fi consumat în combinaţie cu alte sucuri proaspete. Una dintre cele mai bune combinaţii este cu suc de măr, morcov şi un strop de lămâie.
Ce conţin cartofii
Cartofii conțin amidon, vitamina C, fibre, proteine și mult potasiu. EI au în compoziţie glicoalcaloizi, cum ar fi solanina și ciaconina. Acești alcaloizi, care protejează planta, se găsesc în special în frunze, germeni, vlăstari și fructe.
Expunerea la lumină, deteriorarea fizică și îmbătrânirea cresc conținutul de glicoalcaloizi din tuberculi, concentrațiile lor puternice aflându-se imediat sub piele.
Gătitul la temperaturi de peste 170 °C distruge parțial aceste substanțe. Glicoalcaloizii pot produce dureri de cap, diaree, crampe, iar în cazuri severe coma sau decesul, ceea ce se întâmplă însă foarte rar.
Expunerea la lumină produce înverzire prin sinteză de clorofilă, aceasta indicând cazurile în care tuberculii devin mai toxici.
