Tradiții de Bobotează. Pe 6 ianuarie credincioșii ortodocși prăznuiesc Boboteaza sau Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoare numită și Epifania sau Dumnezeiască Arătare. Praznicul reprezintă reactualizarea momentului în care Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se botează cu botezul pocăinței - a lui Ioan -, El Cel fără de păcat, asumând păcatele întregii omeniri, pe care le va răscumpăra prin scump sângele Sau, pe Golgota.
Tradiții de Bobotează. Se spune că Iisus nu a fost botezat pentru iertarea păcatelor lui, fiindcă El era fără de păcat, ci pentru sfințirea creației. Din punct de vedere calendaristic, Boboteaza reprezintă încheierea ciclului celor 12 zile ale Sărbătorilor de Iarnă, care încep pe 25 decembrie, cu Nașterea Domnului sau Crăciunul.
Legenda de la care a pornit obiceiul sfințirii apelor se referă la faptul că atunci când Ioan Botezătorul a început procesiunea botezării, diavolii au venit pe râul Iordanului pentru a o împiedica. În acel moment, Dumnezeu le-a poruncit preoților să sfințească toate apele. Ca urmare, toți diavolii au căzut sub ghețuri și s-au înecat.
În ziua de Bobotează sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic de împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatra.
În seară de Ajun se săvârșeau practici de aflare a duratei vieții. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatra și se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede.
De Bobotează nu se spala rufe, apa sfințită luată acum are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată. La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca crucea. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul.
