La mai puțin de 20 de km distanta de orașul Buzău, pe marginea drumului care duce catre localitatea Smeeni, in inima Bărăganului se află o biserică despre care puțini știu că indică locul care până nu demult aduna mii de pelerini în căutarea miracolului vindecării.
Cunoscut ca izvorul tămăduitor de la Smeeni, fenomenul mistic a fost ponderat de autoritățile din perioada interbelică, apoi de comuniști. A fost redescoperit imediat după Revoluția din ‘89, însă nu pentru mult timp.
În fiecare an, în prima vineri după Paște, când Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii, sute de creștini din zona Bărăganului buzoian se strâng în jurul bisericii de lângă Fântâna Tămăduirii din Smeeni, pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma mică, scrie daily24world.com. Oamenii, în mare parte vârstnici, vin dotați cu sticle si bidoane din plastic pentru a duce acasă apa sfințită de la izvorul despre care știu că vindecă boli.
Acesta este unul dintre cei care veneau la izvorul vindecător și în urmă cu peste două decenii, când mii de oameni se îmbrânceau ca să prindă o picătură din apa miraculoasă. În anii ‘90, vestea că apa din acest izvor poate vindeca orice boală s-a răspândit în întreaga țară, iar locul a fost asaltat de mii de pelerini.
Ulterior, cu banii strânși din donațiile credincioșilor, aici s-a ridicat biserica și s-a amenajat un loc de popas.
Bătrânii satului spun că în urmă cu zeci de ani, aici a existat doar un loc împrejmuit în jurul unui tub de fântână, iar apa de aici vindeca numeroase boli grave. Despre izvor, presa națională scria în 1926 că poate vindeca orice boală.
Totul ar fi pornit de la o legendă conform căreia un tânăr orb, ce se îndrepta cu tatăl sau către oraș, a căpătat vederea atunci când s-a oprit în acest loc și s-a spălat pe față cu această apă. I-a spus tatălui său că poate vedea lumina zilei, iar din acel moment s-a răspândit vestea că izvorul de la Smeeni este unul care face minuni.
Știrea despre izvorul miraculos de la Smeeni, cum titrau ziarele din 1926, a ajuns în toate colțurile țării, iar la scurt timp localitatea s-a transformat în loc de pelerinaj pentru oameni bolnavi sau pentru rudele unor oameni răpuși de suferințe și care sperau în rolul divin al apei.
