Actorul George Motoi a murit

Sicriul cu trupul neînsuflețit al actorului George Motoi va fi depus joi, 5 martie, la capela Cimitirului Sfânta Vineri, urmând ca înmormântarea să aibă loc vineri, informează HotNews.ro.

Într-un comunicat al Teatrului Național București, remis Hotnews.ro, colegii de scenă își exprimă regretul pentru moartea actorului.

"Teatrul Național București anunță cu tristețe despărțirea de GEORGE MOTOI, unul dintre cei mai apreciați actori ai teatrului și filmului românesc.
Cunoscut deopotrivă pentru rolurile interpretate la radio și televiziune, George Motoi a montat cu succes numeroase texte dramatice în calitate de regizor. A scris despre scenă, a pregătit, ca profesor și decan, tineri pentru cariera de actor și a condus Teatrul „Maria Filotti” din Brăila între anii 1991 și 1995.
Cu studii, între 1954 și 1958, făcute la clasa Irinei Răchițeanu, alt nume prestigios al Naționalului bucureștean, George Motoi va juca pe această scenă abia după ce devine un nume consacrat. A debutat în „Poveste de iubire” de Konstantin Simonov, regia Cristian Munteanu, la Piatra Neamț, unde promoția lui a pus bazele unui nou teatru. A jucat apoi pe scenele Teatrului din Bacău și la Naționalul din Cluj, unde, sub îndrumarea regizorală a lui Vlad Mugur face din Caligula lui Camus un rol de referință, ce-l propulsează printre actorii de prim rang ai teatrului românesc. Se deschide în urma acestui succes un drum nou, pe care-l începe la Naționalul bucureștean, la invitația maestrului Radu Beligan. Din 1970 a putut fi admirat în piese importante ale dramaturgiei românești și universale, peste 30 de roluri vreme de peste patru decenii, sub îndrumarea unor regizori marcanți. Între creațiile mai importante realizate pe această scenă amintim: Herault de Sechelles - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974,  Clarence - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976, Turgheniev -„Elegie" de P. Pavlovski, regia Mihai Berechet, 1978, Vlaicu Vodă -„Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, regia Mihai Berechet, 1982, Alexandru Lăpușneanu - „Despot Vodă" de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez-Doroșenco și Dale Harding - „Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Dale Wasserman, regia Horea Popescu (1983), Seterino - „Numele trandafirului" după Umberto Eco, regia Grigore Gonța, 1998, Bănescu - „Generația de sacrificiu" de I. Valjan, regia Dinu Cernescu, 1999, Duncan - „Macbett" de Eugene Ionesco, regia Beatrice Bleonț, 2000, Eminescu - „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit", adaptare și regie proprie, 2002,  Ștefan - „Noiembrie" de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb, 2003 până la ultimul rol, Raffaelo, din piesa lui Eduardo De Filippo, „Sâmbătă, duminică, luni" în regia lui Dinu Cernescu,  piesă pe care-a jucat-o din 2006 până în 2013.
Întregul colectiv al Teatrului Național îl regretă și este alături de familia îndoliată.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! "

George Motoi a murit. Apropiatii au declarat, pentru "ring", ca George Motoi se lupta cu o boala necrutatoare de multi ani, insa si-a dori discretie in legatura cu suferinta sa.

In urma cu un an si jumatate, George Motoi a starnit valva dupa ce i-a cerut Iulianei Marciuc sa amenajeze un mormant in studioul unde urma sa fie intervievat.

George Motoi a fost casatorit 23 de ani cu actrita Cezara Dafinescu, iar dupa ce ea i-a cerut sa divorteze, el a luat-o de sotie pe Giliola, tot actrita.

George Motoi se naste la 22 ianuarie 1936 . Este un actor roman si scena teatrului romanesc a fost patria sa , insa s-a nascut in localitatea Arman judetul Caliacra , unde trebuie sa reamintim ca la acea data cele doua judete Durostor si Caliacra faceau parte din vestitul Cadrilater romanesc– numele venind de la cele patru cetati turcesti ce formau un sistem defensiv . Durostor era component al Regatului Romaniei dar judetul Caliacra a fost obtinut de Romania in urma participarii din 1913 la cel de-al doilea razboi balcanic .amane in componenta Romaniei pana in 1940 cand Romania sub presiunea Germaniei naziste semneaza la Craiova un Tratat , prin care fara nici-o impotrivire , revenirea Cadrilaterului la Bulgaria , astfel ca dupa 1940 are loc un schimb de populatie , populatia romaneasca stabilindu-se in Dobrogea . Astfel ca in acea perioada si familia artistului se va muta in localitatea Dudesti judetul Braila .

Cursurile primare le va face in acea localitate ca mai apoi intre anii 1950-1954 sa urmeze studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și la Scoala Populară de Artă din același oraș. În anul 1954 dă examen de admitere și reușește la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, clasa prof.Irina Răchițeanu.Debuteaza pe scena Teatrului din Piatra Neamt in 1958 cu rolul Marcov din “Poveste de iubire”de Simonov, in regia lui Cristian Munteanu .

După absolvire pleacă cu repartiție la Piatra Neamț, punînd acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu.

Băcăoanii îi obțin transferul de la Piatra Neamț și joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreți români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur). Vrea să-l angajeze Teatrul “Giulești” din București dar Vlad Mugur, preluînd pe atunci (1964) direcția Teatrului Național din Cluj, îl convinge să meargă cu el.

Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu același nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai țării, iar cîteva turnee în Italia, cu același rol, îl consacră definitiv. Îl vede și Radu Beligan în Caligula și-l invită să vină la Naționalul bucureștean. O face.

Și nu numai pentru că, după o vacanță, Vlad Mugur rămîne definitiv în Occident, lăsîndu-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci și pentru că solicitările de la București ale Cinematografiei și Telviziunii îi sacrificau nopțile pe trenuri și avioane. Iată-l, deci, din 1970 – și pînă în prezent – actor al primei scene românești . Ca si un periplu intre anii 1958-1960 a jucat pe scena Teatrului din Piatra Neamț apoi intre 1960 – 1964 la Bacau , apoi intre 1964-1970 il gasim la teatrul din Cluj iar dupa aceasta data la Teatrul “ IL Caragiale “ din Bucuresti .

Pe langa actorie desfasoara si o bogata activitate regizorala astfel numele sau regasindu-se pe coperta multor piese de teatru dintre care amintesc aici : Doi pe un balansoar de Gibson (la Petroșani) , Vlaicu Vodă de A.Davila (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Gaițele, de Kirițescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Ultima oră de M.Sebastian (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Teatrul Dramatic din Galați . In filmografie a realizat rolurii in peste 45 de filme ; o buna parte din acestea fiind in colaborare cu regizoarea Malvina Ursianu .Cariera sa nu a trecut neobservata , fiind nu de putine ori recompensata cu premii si distinctii dar reuseste sa obtina in 1986 Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul „Adela”, după G.Ibrăileanu, regia M.Veroiu.