A crezut că este o simplă amețeală, dar a fost la un pas de moarte. "Boala care văduvește" o lovise fără milă

"N-o să uit niciodată ziua de 13 ianuarie 2015. Pe la 5 dimineața, m-am trezit. Am stat puțin în pat, eram amețită... "Ce ciudat!", mi-am spus. După vreo 30 de secunde, m-am dus în baie și am vărsat. Apoi m-a luat cu frig. Sleită de puteri, deși nu-mi explicam motivul, m-am întors în pat, lângă soțul meu, și m-am băgat sub pătură. Îmi era atât de frig... După aproximativ un minut, iar mi s-a făcut rău. Am crezut că e doar o răceală", povestește Sue Palmer.

În tot acest timp, soțul său, Tim, o privea cu îngrijorare. I-a pus mâna pe frunte și i-a simțit pielea rece. Era palidă și tremura.

"Hai să mergem la spital", i-a șoptit acesta, calm. "De ce?", l-a întrebat Sue. "Cred că suferi un atac de cord", i-a spus bărbatul.

Tatăl lui Tim își pierduse viața la 64 de ani, în urma unui atac de cord. "Am doar 46 de ani, nu mi se poate întâmpla una ca asta. Sunt prea tânără", s-a gândit Sue. Și totuși, și-a ascultat soțul și au plecat la spital.

Ajunși acolo, femeia le-a spus asistentelor: "Soțul meu crede că am un atac de cord." Asistentele au privit-o lung, apoi au adus un aparat de EKG. După ce i-au citit rezultatul, i-au spus: "Ei bine, pare că ceva este ușor în neregulă, dar nu credem că poate fi vorba de un atac de cord."

"Știu, știu", a răspuns Sue ușurată, dar ușor stânjenită.

Apoi a venit și medicul. Femeia i-a răspuns la toate întrebările: avea colesterolul în limite normale, nu fuma, nu consuma alcool, făcea mișcare, nu a avut antecedente medicale în familie, ducea o viață sănătoasă, în adevăratul sens al cuvântului. Și totuși, doctorul a decis să repete EKG-ul după 10 minute.

Când au venit celelalte rezultate, o asistentă a luat-o de mână și i-a spus: "Începând de acum, lucrurile se vor precipita. În câteva minute, salonul se va umple de oameni, să nu vă speriați."

Până să se dezmeticească, asistentele au început să-i taie hainele cu o foarfecă. Altele, îi înfigeau tot felul de ace în mână. "Dintr-o dată, a început să-mi fie frică", a spus Sue. "Apoi am simțit cum cineva îmi ia mâna și îmi spune: "Sunt dr. Fredi. Sunt șeful acestor oameni. Imediat te vom duce sus și vom încerca să aflăm ce ai la inimă." Am spus: "Bine." Tim m-a sărutat pe frunte și am plecat", a continuat aceasta.

"M-au dus într-o cameră mare, albă, plină de lumini. După câteva minute, mi-am pierdut cunoștința. Când m-am trezit, eram în altă cameră, în alt pat... Din fericire, Tim era acolo. Mă ținea de mână. Mi-a spus că suferisem un atac de cord, în momentul în care fusesem adusă la spital. Doctorul Joseph Fredi îmi salvase viața. Printr-o procedură extrem de complicată, reușise să înlăture cheagurile de sânge care îmi puneau viața în pericol. Artera descendentă anterioară era complet blocată, iar asta îmi punea viața în pericol. Această afecțiune este denumită de medici "boala care văduvește". În marea majoritate a cazurilor, produce decesul", a mai spus Sue.