Povestea micilor a început în București, în secolul al XIX-lea, iar de-a lungul timpului și-au câștigat popularitatea pe grătarul tuturor românilor.
În urmă cu peste 100 de ani, un bucătar priceput, pe numele său Iordache Ionescu, le pregătea clienților mai multe preparate la grătar. Cârciumarul binecunoscutului han La Iordachi era renumit pentru rețeta excepțională de cârnați pe care o deținea, însă într-o seară a rămas fără mațe. Clienții săi doreau în continuare cârnți și, neavând de ales, a "inventat" micii.
Acesta a luat o bucată din carnea pentru cârnați și a pus-o pe grătar, direct. Primul client care a gustat noul proparat a rămas impresionat de gustul său, conform istoricului Dan Falcan, citat de Adevarul.ro.
După aceea, pe majoritatea grătarelor din cârciumile și localurile Capitalei se regăseau mici, iar oamenii păreau fascinați de gustul noului produs. Oamenii erau fascinați de gustul noului produs.
Înainte de al Doilea Război Mondial, la aproape orice colț de stradă există o bodegă în care se serveau mici.
Rețeta originală din anul 1902 presupunea ca micii trebuie să conțină trei grame de bicarbonat de sodiu la un kilogram de carne.
Problema bicarbonatul de sodiu
Însă, bicarbonatul de sodiu, cunoscut și ca E500, nu este autorizat de Comisia Europeană pentru a fi utilizat în preparatele de carne.
Asociația Română a Cărnii a transmis, în anul 2013, o solicitare Comisiei Europene pentru ca rețeta mititeilor să fie inclusă pe lista rețetelor tradiționale, alături de burger și de cârnatul spaniol chorizo, în categoria produselor care nu se supun regulilor alimentare generale.
Exista riscul ca Uniunea Europeană să ne lase fără mici, Comisia Europeană neacceptând ca în rețeta tradițională de mici să existe bicarbonat.
Însă, în luna februarie a anului trecut, micii românești au învins la Bruxelles. Comisia Europeană a permis prepararea micilor după rețeta tradițională.
Micii nu sunt o specialitate exclusiv românească, regăsindu-se și în meniul grecilor, sârbilor, croaților, turcilor și al bulgarilor.
Reteța originală a micilor
Înainte, nu se făceau mici din carne de porc sau vită, cum se fac acum. Era folosit doar mânzatul, iar prepararea lor dura câteva zile. Apoi se prăjeau.
Compoziția consta în mușchi de mânzat, gât de mânzat și pulpă de oaie . Acestea se mărunțeau, apoi se adăugau condimentele – sare, piper și cimbru, plus zeamă de oase pentru omogenizare, dar și
bicarbonat de sodiu și sifon.
Compoziția se amesteca și se pune la rece. După aceea, timp de 3-4 zile se pune sifon și zeamă de oase și se amestecă, se pune și ulei, iar compozația se acoperă cât timp stau la frigider. Abia după cele 3-4 zile se prăjesc pe grătar.
