Un document CIA declasificat descrie un scenariu apocaliptic. Legătura cu Potopul lui Noe și marile cataclisme ale trecutului

Documentul CIA există, însă povestea este mai complicată decât sugerează legenda online despre o carte „interzisă” de agenție. Înregistrarea CIA identifică documentul cu numărul CIA-RDP79B00752A000300070001-8, îl încadrează în colecția General CIA Records și indică 57 de pagini. Documentul a fost aprobat pentru publicare la 24 iunie 2013 și este marcat „Declassified in Part - Sanitized Copy Approved for Release”, ceea ce înseamnă că materialul publicat a fost eliberat în formă cenzurată.

Mai important, documentul nu reprezintă o analiză CIA care să confirme teoria lui Thomas. Materialul conține un fragment din carte, alături de alte materiale, iar faptul că a ajuns într-un dosar al agenției nu demonstrează că serviciul american de informații a considerat teoria adevărată sau că a susținut-o. O analiză recentă a documentului subliniază tocmai această diferență.

Teoria lui Chan Thomas despre resetarea Pământului

În centrul cărții se află o ipoteză geofizică radicală. Thomas susținea că planeta trece periodic prin transformări catastrofale, în cadrul unui ciclu pe care îl plasa la aproximativ 7.000 de ani.

În scenariul descris de autor, nu ar fi vorba despre o simplă schimbare a polilor magnetici. Thomas imagina o deplasare fizică rapidă a învelișului exterior al Pământului în raport cu structurile interne ale planetei.

Potrivit explicației sale, anumite modificări ale structurii magnetice și electrice interne ar permite stratului exterior al Pământului să se deplaseze. În acest timp, atmosfera și oceanele nu ar urma instantaneu aceeași mișcare, din cauza inerției.

În paginile disponibile în arhiva CIA, Thomas descrie un scenariu în care deplasarea polilor spre zona ecuatorială s-ar produce într-un interval extrem de scurt. Atmosfera și oceanele ar continua să se deplaseze spre est, iar autorul ajunge la concluzia că vânturile și apa ar putea lovi continentele cu viteze uriașe.

În viziunea lui, astfel de evenimente ar explica marile catastrofe despre care vorbesc tradițiile și mitologiile din diferite părți ale lumii. Una dintre cele mai importante referințe este Potopul lui Noe, pe care Thomas îl interpreta nu ca pe un eveniment singular, ci ca pe rezultatul unui mecanism planetar repetitiv.

Cine a fost Chan Thomas

Povestea devine și mai neobișnuită când este urmărită biografia autorului.

Chan Thomas este numele sub care a fost publicată cartea, iar sursele despre activitatea sa îl leagă de cercetări desfășurate în industria aerospațială americană. În anii 1960, Thomas ar fi lucrat în cadrul McDonnell Douglas la proiecte de cercetare neconvenționale legate de OZN-uri.

Robert Wood, cercetător și manager de cercetare asociat companiei, este indicat în relatările despre această perioadă drept persoana care l-ar fi recrutat pe Thomas. Wood l-a descris drept un om extrem de inventiv și neconvențional.

Documente și relatări ulterioare despre cercetările interne ale McDonnell Douglas indică participarea lui Thomas alături de mai mulți cercetători la proiecte privind fenomenul OZN. Aceste activități sunt una dintre explicațiile pentru interesul persistent pe care biografia lui Thomas l-a stârnit în rândul celor care au urmărit ulterior povestea cărții.

De ce apare cartea într-un dosar CIA

Aici se află una dintre cele mai mari surse de confuzie din jurul „Poveștii lui Adam și a Evei”.

Documentul din arhiva CIA nu demonstrează că agenția a investigat și validat teoria lui Thomas. Înregistrarea oficială îl clasifică drept material „MISC”, iar documentul de 57 de pagini conține text din cartea lui Thomas, împreună cu alte materiale.

Mai mult, cartea nu pare să fi fost interzisă în sensul în care este prezentată uneori pe internet. Există dovezi că „The Adam and Eve Story” a fost publicată și a circulat în afara arhivelor CIA. O analiză a documentului atrage atenția că materialul declasificat nu reprezintă întreaga istorie editorială a cărții și că existența unui exemplar într-un dosar CIA nu înseamnă că volumul a fost interzis publicului.

CIA a publicat de-a lungul timpului milioane de pagini de documente declasificate, iar colecția CREST a inclus materiale din numeroase domenii. În 2016, agenția anunța transferul a aproximativ 750.000 de pagini de documente declasificate către arhivele americane, iar în 2017 spunea că peste 12 milioane de pagini din colecția CREST deveniseră accesibile online.

Ce înseamnă de fapt cele 57 de pagini

Unul dintre cele mai răspândite mituri susține că Thomas ar fi scris o carte de peste 200 de pagini, iar CIA ar fi eliberat doar 57, păstrând restul secret.

Situația nu este atât de clară. În arhiva oficială apare un document de 57 de pagini, iar pe internet circulă și versiuni mai lungi prezentate drept copii „necenzurate”. Autenticitatea acestor versiuni complete nu este însă demonstrată de simpla lor existență online. Chiar și sursele care promovează aceste copii recunosc existența unor controverse privind proveniența lor.

De altfel, în 2019 au fost depuse solicitări FOIA pentru obținerea versiunii necenzurate a cărții și a altor documente legate de Chan Thomas. Registrele CIA confirmă existența unor astfel de solicitări, inclusiv una care cerea informații despre versiunea nesanitizată a „The Adam and Eve Story”.

Așadar, ceea ce poate fi verificat fără dubiu este existența în arhiva CIA a documentului de 57 de pagini, declasificat în 2013, care conține material atribuit lui Chan Thomas. Afirmația că agenția ar fi ascuns intenționat restul cărții timp de decenii necesită însă dovezi suplimentare și nu rezultă automat din documentul disponibil public.

O teorie despre sfârșitul civilizației

„The Adam and Eve Story” rămâne astfel un amestec neobișnuit de ipoteze despre geologie, catastrofe planetare, istorie, religie, lingvistică și OZN-uri.

Thomas lega repetarea marilor cataclisme de schimbări fizice radicale ale Pământului și considera că evenimente precum Potopul lui Noe ar putea reprezenta urmele unui astfel de ciclu.

Documentul CIA face povestea și mai interesantă, dar nu transformă teoriile lui Thomas în concluzii ale serviciului american de informații. Arhiva dovedește că materialul a existat într-un dosar CIA și că a fost declasificat parțial în 2013. Ceea ce rămâne controversat este motivul exact pentru care materialul a ajuns acolo și de ce documentul a fost păstrat sub regim de clasificare înainte de eliberare.