Prima greșeală se referă la poporul rus
Invadarea Ucrainei nu va genera niciodată același nivel de susținere publică pe care l-a suscitat în 2014 anexarea Crimeei, care e profund integrată în mitologia gloriei imperiale a Rusiei. Susținerea publică pentru anexarea Crimeei a rămas la un nivel stabil de 85% în ultimii opt ani, fiind susținută până și de liderul opoziției Aleksei Navalnîi.
Protestele din Rusia iau amploare și vor continua să crească pe măsură ce informațiile privind numărul ridicat al celor morți în luptă se vor infiltra în țară. În anii '80 URSS, deși stat totalitar, a fost incapabilă să împiedice intrarea în țară a informațiilor despre soldații morți în Afganistan.
În ciuda controlului asupra televiziunilor și a închiderii rețelelor sociale, Rusia contemporană va avea chiar și mai puțin succes în această privință. O masă critică a rușilor va afla în cele din urmă despre crimele de război comise de Putin în Ucraina, inclusiv bombardarea și distrugerea unor spitale, ceea ce va duce la instabilitate politică.
Negarea unei Ucraine independente
A doua greșeală a lui Putin este negarea de sorginte naționalist-țaristă a existenței unei Ucraine independente și a unui popor ucrainean distinct, de unde și convingerea lui eronată că ucrainenii sunt „rușii mici” [naționaliștii ruși numesc uneori Ucraina „Rusia Mică” - n.trad.], care ar trebui să-i aclame pe „eliberatorii” ruși.
Din contră, ucrainenii au întâmpinat armata rusă cu diverse tipuri de rachete și cu drone Bayraktar TB2.
Pierderile suferite de ruși pe front în numai două săptămâni de invazie le depășesc pe cele suferite de SUA în mai mult de opt ani în Irak și în 20 de ani în Afganistan. Numărul rușilor morți se apropie cu repeziciune de cifra de 15.000 - totalul pierderilor sovietice în cei opt ani de ocupație a Afganistanului.
Kremlinul nu este neegalat în ignoranța lui, întrucât nici un politician, universitar ori analist rus nu înțelege Ucraina. Kremlinul nu și-a însușit lecțiile lui 2014, când tentativele sale de a separa sud-estul Ucrainei de restul țării au eșuat; Rusia a fost nevoită să invadeze în două rânduri pentru a-și salva interpușii din Donbas de la înfrângere.
Regiunea ucraineană estică Dnipropetrovsk, învecinată cu zona de conflict din Donbas și locul nașterii președintelui Volodimir Zelenski, s-a dovedit a fi un centru al rezistenței patriotice.
Invazia lui Putin și crimele de război barbare împotriva civililor nevinovați au distrus orice sentimente rusofile vor mai fi persistat după 2014.
Astăzi, în Ucraina nu mai există rusofili. O marionetă rusofilă [instalată la Kiev - n.trad.] nu ar mai avea nici un fel de legitimitate și ar ține ocupată jumătate din armata Rusiei, confruntată cu o mișcare de rezistență populară generalizată și sprijinită de livrări de armament din Occident.
Reacția Occidentului
A treia greșeală a lui Putin a fost să creadă că Vestul va fi dezbinat și va impune iarăși sancțiuni superficiale, ca în 2014. Replica Occidentului a fost unitară și a impus sancțiuni schiloditoare, cum n-a mai resimțit până acum decât Iranul. Aproape 300 de companii occidentale s-au retras din Rusia.
Livrările de armament modern în cantități considerabile către Ucraina din partea NATO și a altora reprezintă cea mai mare operațiune occidentală din toate vremurile.
NATO a avertizat Rusia că orice atac asupra rutelor est-europene de aprovizionare a Ucrainei va activa Articolul 5. Regatul Unit va furniza sisteme antiaeriene Star Streak.
Berlinul a închis gazoductul Nord Stream 2, și-a abrogat - ca și Suedia - politica de a nu livra arme în zone de conflict și și-a mărit cheltuielile militare până la obiectivul NATO de 2% din PIB.
UE, pentru prima dată în istoria ei, finanțează livrări de armament către Ucraina. Până și China începe să se delimiteze de Rusia, cu care sperase să încheie o alianță anti-occidentală.
Între timp, sancțiunile vestice vor izola complet Rusia de economia globală, îi vor reduce PIB-ul cu 5% anul acesta și vor duce la un faliment și crah similare ca magnitudine cu cele din 1998.
Cele trei erori de calcul făcute de el demonstrează că e o greșeală ca Putin să fie considerat un maestru al strategiei. Dictatorul de la Kremlin este pur și simplu încă unul dintr-un lung șir de dictatori obtuzi care nu-și înțeleg deloc propria țară, pe cele vecine ori Occidentul.
de Taras Kuzio (politolog britanic specializat în studii ucrainene; a prezis încă din 2010 anexarea Crimeei în eventualitatea răsturnării lui Ianukovici) -The Telegraph (preluare Rador)
