Rusia a reactivat „Muntele Apocalipsei”. Buncărul din Urali legat de sistemul de lansat arme nucleare, din nou în prim-plan

Complexul a fost urmărit de serviciile de informații occidentale încă din perioada Războiului Rece. În cazul unui atac nuclear asupra Rusiei, instalația ar fi avut rolul de a transmite ordine către rachetele nucleare care ar fi supraviețuit unui asemenea atac.

Ani la rând, analiștii militari occidentali au considerat că Obiectul 1335 intrase într-o stare latentă. O investigație amplă realizată de Danwatch, împreună cu The Sunday Times și Dossier Center, indică însă faptul că baza subterană a trecut în ultimii ani prin lucrări de modernizare de amploare.

Milioane de documente și cantități uriașe de materiale

Danwatch a analizat peste două milioane de documente, inclusiv documente de achiziții militare și planuri originale ale complexului.

Datele analizate indică faptul că, între 2018 și 2024, armata rusă a cumpărat cantități impresionante de materiale pentru lucrările desfășurate la Obiectul 1335.

Printre acestea s-ar fi aflat suficient oțel pentru construirea a trei Turnuri Eiffel, suficient ciment pentru ridicarea unui turn cu 30-40 de etaje și peste 600 de kilometri de cabluri electrice.

Lucrările au început să capete amploare în 2018. Atunci, pe un drum nou construit către zona izolată de la poalele Munților Urali, camioanele au început să transporte în mod repetat materiale și echipamente.

Oțelul, cimentul, cablurile electrice, stațiile de transformare și materialele de izolație erau transportate către micul sat aflat în mijlocul unei regiuni greu accesibile.

Alte transporturi au inclus echipamente de foraj pentru rocă, sisteme de ventilație destinate minelor și echipamente de protecție împotriva substanțelor chimice și radioactive.

Un sistem nuclear din perioada Războiului Rece

Potrivit investigației Danwatch, amploarea lucrărilor indică faptul că armata rusă nu s-a limitat la întreținerea complexului existent.

Începând din 2018, Ministerul Apărării de la Moscova ar fi plasat mii de comenzi individuale pentru materiale destinate Obiectului 1335. În anii următori, până în 2024 și posibil chiar mai târziu, complexul subteran ar fi fost extins și fortificat.

Investigația susține că scopul lucrărilor a fost modernizarea unui sistem conceput în timpul Războiului Rece pentru a permite Rusiei să răspundă unui atac nuclear chiar și în situația în care structurile obișnuite de comandă ar fi fost distruse.

Denumirea tehnică a sistemului este Perimetr. În Occident, acesta este cunoscut sub numele de „Mâna Moartă” sau „Dead Hand”.

Potrivit unor experți și unor surse de rang înalt din armata rusă citate în investigație, Obiectul 1335 ar urma să găzduiască o versiune modernizată a acestui sistem.

Prin gradul său ridicat de automatizare, Perimetr poate ocoli canalele normale de comandă și poate comunica direct cu rachetele care transportă focoase nucleare.

Sistemul a fost conceput ca un nod central al mecanismului de ripostă nucleară al Rusiei. În cazul unui atac prin surprindere, acesta trebuia să permită transmiterea ordinelor de lansare către rachetele care ar fi rămas operaționale.

Jeffrey Lewis vede semnele unei reactivări

Jeffrey Lewis, lector în dezarmare nucleară și controlul armamentului la Universitatea Stanford și unul dintre cei mai cunoscuți experți în politica de securitate nucleară, a analizat documentele obținute de Danwatch.

În opinia sa, cea mai simplă explicație pentru amploarea lucrărilor este că Rusia repune în funcțiune sistemul Perimetr.

„Cea mai simplă explicație este că rușii repun, cel mai probabil, Mâna Moartă în funcțiune. Este o afirmație îndrăzneață, dar uneori lucrurile sunt exact ceea ce par a fi”, spune Jeffrey Lewis, lector în dezarmatare nucleară și controlul armamentului la Universitatea Stanford și unul dintre cei mai importanți experți ai lumii în politica de securitate nucleară, după ce a consultat documentația Danwatch.

Expertul explică și legătura dintre Obiectul 1335 și sistemul nuclear strategic rusesc.

„Se știe că acesta este centrul de comandă pentru Forțele de Rachete Strategice. Și este locul unde se află cartierul general al Mâinii Moarte. Așadar, faptul că acesta este, după cum se pare, masiv renovat și reintrat în funcțiune sugerează că va face exact ceea ce a fost conceput să facă de la bun început.

Există o mulțime de semnale dinspre Rusia că Mâna Moartă ar putea fi pusă din nou în funcțiune, mai ales pentru că eu cred că Rusia este îngrijorată de o serie de capacități ale SUA”, a mai spus Jeffrey Lewis.

Un sistem conceput pentru ripostă

Tom Røseth, expert în politica de securitate a Rusiei și instructor-șef în studii de informații la Colegiul de Comandă și Stat Major din Norvegia, consideră și el că există indicii privind modernizarea Perimetr cu tehnologie nouă.

Røseth subliniază însă că sistemul a fost proiectat pentru ripostă, nu pentru declanșarea unui prim atac. Din această perspectivă, el interpretează lucrările în primul rând ca pe o măsură de protecție a instalației.

„Aceasta sugerează că își securizează facilitatea împotriva tuturor tipurilor de atacuri”, spune el.

Expertul norvegian atrage atenția asupra armelor americane capabile să distrugă buncăre aflate la mare adâncime, cunoscute sub denumirea de „bunker buster”.

Statele Unite au folosit astfel de arme în războiul împotriva Iranului, inclusiv împotriva unor instalații aflate adânc sub pământ, care au fost lovite și avariate.

„Pentru a proteja Obiectul 1335 și facilitățile de comandă și control ale forțelor nucleare, ei trebuie, prin urmare, să sape și mai adânc și să fortifice locația și mai mult”, declară Tom Røseth.

De la Distrugerea Reciproc Asigurată la Perimetr

Perimetr a fost conceput inițial în anii 1970, ca o componentă extremă a doctrinei care avea să devină cunoscută sub numele de Distrugere Reciproc Asigurată, sau Mutually Assured Destruction.

Conceptul strategic pornea de la ideea că marile puteri nu vor declanșa un război nuclear deoarece orice atac asupra adversarului ar fi urmat inevitabil de o ripostă devastatoare.

În acest sistem, Perimetr trebuia să funcționeze asemenea unei polițe de asigurare supreme. Oamenii de știință sovietici au construit un mecanism menit să garanteze riposta nucleară chiar dacă liderii politici și militari ai țării ar fi fost eliminați într-un atac prin surprindere.

În cazul în care Kremlinul primea un avertisment că rachete nucleare inamice se îndreaptă spre teritoriul sovietic, conducerea avea doar câteva minute pentru a decide dacă amenințarea era reală și dacă trebuia ordonată riposta înainte ca rachetele să lovească.

Perimetr permitea ca o parte a acestei decizii să fie delegată instalației protejate de la Obiectul 1335.

Sistemul monitoriza dacă Rusia se afla efectiv sub atac. Dacă legătura cu conducerea era întreruptă, iar sistemul detecta vibrații seismice și radiații care indicau producerea unei explozii nucleare pe teritoriul rus, militarii din buncăr puteau declanșa o ripostă nucleară totală.

Ideea delegării ordinului de lansare urmărea să ofere conducerii de la Kremlin timp pentru a evita reacțiile pripite la alarme false. De-a lungul istoriei au existat mai multe asemenea alarme.

„Nici măcar comunitatea de informații din SUA nu a vrut să creadă”

Jeffrey Lewis consideră că o eventuală reactivare a sistemului ar reprezenta o evoluție importantă. Potrivit expertului, chiar și în rândul serviciilor occidentale de informații a existat scepticism cu privire la existența unui asemenea mecanism semiautomatizat.

„Nici măcar comunitatea de informații din SUA nu a vrut să creadă că Mâna Moartă a existat cu adevărat. Încă se găsesc oameni de atunci care au lucrat în guvern și care pur și simplu refuză să creadă că sovieticii au construit așa ceva, deși totul este temeinic documentat”, spune Jeffrey Lewis.

După ce a primit rezultatele cercetării Danwatch, Lewis a verificat informațiile și prin surse din interiorul și din afara Rusiei. Potrivit afirmațiilor sale, acestea au confirmat suspiciunea privind lucrările la sistem.

„Este atât de greu de crezut că au făcut-o prima dată, iar oamenilor le va fi foarte greu să creadă că o fac din nou. Dar eu cred că exact asta fac.”

Și un fost oficial american vede aceeași posibilitate

Această evaluare este susținută și de Andy Weber, fost asistent al secretarului Apărării pentru programe de apărare nucleară, chimică și biologică în timpul administrației Obama. Weber a fost, de asemenea, consilier al președintelui pe probleme de arme nucleare timp de peste cinci ani.

El consideră că dovezile disponibile indică reactivarea sistemului Perimetr.

„Nu am niciun motiv să cred că nu este vorba despre asta. Putin este foarte paranoic în privința atacurilor de decapitare. A fost întotdeauna. Așa că are sens ca el să acorde prioritate acestui lucru.”

Potrivit lui Andy Weber, complexul din Muntele Kosinski a reprezentat în permanență o „prioritate foarte, foarte mare” pentru serviciile de informații occidentale.

El consideră că modernizarea Obiectului 1335 trebuie privită în contextul investițiilor mai largi făcute de Rusia în ultimul deceniu pentru consolidarea forțelor sale nucleare.

„Se aliniază cu investițiile tot mai mari ale lui Putin din ultimul deceniu în sisteme de transport nuclear, focoase și sisteme de comandă și control. Pentru că dependența Federației Ruse de armele nucleare a tot crescut”, afirmă el.

Ce se află sub Muntele Kosvinsky

Satul Kîtlîm este alcătuit din case de lemn afectate de vreme și se află într-o regiune extrem de izolată a Rusiei. În jurul său se întind păduri de conifere și un teren dificil, pe sute de kilometri.

Iernile sunt lungi și aspre, iar timp de decenii legătura acestei zone cu lumea exterioară a fost aproape inexistentă.

Un drum îngust pornește din sat și traversează pădurea, trece pe lângă mine de platină epuizate și continuă către est. La capătul său se află o mică parcare și un punct de control militar.

Acolo, la poalele Muntelui Kosinski, se află baza militară care găzduiește unitatea militară specială 20003.

În partea îndepărtată a bazei, dincolo de un alt punct de control și lângă un turn de mitralieră amplasat la înălțime, se găsește o ușă masivă de fier. Aceasta reprezintă intrarea în complexul subteran.

Dincolo de ea se află un sistem vast de clădiri și tuneluri ascuns sub câteva sute de metri de rocă solidă.

Un complex de tuneluri în care circulă autobuze

Din Obiectul 1335, Forțele de Rachete Strategice ale Rusiei ar putea coordona și desfășura un război nuclear. Din acest motiv, complexul din Muntele Kosinski este considerat unul dintre cele mai secrete locuri din Rusia.

Primele tuneluri au fost săpate la începutul anilor 1980. În cei peste 40 de ani care au trecut de atunci, aproape niciun detaliu despre interiorul instalației nu a ajuns în exterior.

Danwatch a obținut sute de imagini realizate în zona unității militare din exteriorul muntelui. Doar o singură fotografie pare însă să provină din tunelurile aflate în interior.

Foști militari care au servit în unitatea 20003 au descris complexul de buncăre pentru Danwatch, The Sunday Times și Dossier Center drept unul de „scară largă”.

Unul dintre foștii militari susține că distanțele dintre diferitele zone ale sistemului de tuneluri sunt atât de mari încât în interiorul Muntelui Kosvinsky circulă autobuze.

Informațiile oferite de foștii militari sunt însă limitate, aceștia invocând caracterul secret al instalației și riscurile la care s-ar expune dacă ar divulga informații.

Unul dintre ei explică faptul că, în cazul în care ar fi prinși vorbind despre aceste lucruri, ar putea ajunge pentru o perioadă îndelungată în închisoare sau chiar să suporte consecințe mai grave.

Rusia a făcut referiri publice la Perimetr

Oficialii ruși au făcut, din când în când, referiri la existența sistemului Perimetr. Unele declarații au indicat inclusiv că sistemul ar fi fost activat și trecut în stare de pregătire pentru luptă.

În 2011, generalul Serghei Karakaev, comandantul-șef al Forțelor de Rachete Strategice, a confirmat existența Perimetr într-un interviu. El nu a prezentat însă dovezi care să susțină afirmația.

În august 2025, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a făcut, la rândul său, referire la Perimetr într-o postare pe Telegram adresată președintelui SUA, Donald Trump.

Medvedev a avertizat cu privire la „cât de periculoasă poate fi faimoasa «Mâna Moartă»”.

Declarația a fost urmată de un răspuns al lui Donald Trump pe propria platformă de socializare, Truth Social. Trump a anunțat redirecționarea a două submarine nucleare către regiuni mai „adecvate”.

Veteranii ruși vorbesc despre modernizarea sistemului

Într-o revistă militară rusă, mai mulți veterani de rang înalt ai Forțelor de Rachete Strategice afirmă că Perimetr a fost modernizat și reintrodus în funcțiune la Obiectul 1335.

Într-o serie de articole, aceștia descriu modul în care sistemul ar fi fost trecut din nou în „stare de pregătire pentru luptă”, după „mulți ani de lucrări experimentale”, chiar recent, în 2023.

Printre cei care au oferit astfel de informații se află generalul-maior în retragere V.G. Halin, care a participat la dezvoltarea sistemului Perimetr original în anii 1970.

Halin povestește că, între 2005 și 2010, a fost unul dintre principalii specialiști responsabili de modernizarea sistemului, în baza unui decret secret semnat de președintele Rusiei, Vladimir Putin.

Generalul descrie actualizarea „sistemului de automatizare” al Perimetr și consolidarea „capacităților tehnice” ale acestuia, inclusiv prin posturi de comandă mobile și comunicații spațiale.

„Dacă va fi necesar, Forțele de Rachete Strategice își vor îndeplini misiunea istorică de ripostă împotriva inamicului care ne încalcă independența”, a scris Halin în ianuarie 2026.

Potrivit experților, declarațiile generalului-maior Halin sunt cu atât mai importante cu cât acesta nu vorbește într-un interviu acordat presei internaționale, ci într-o revistă dedicată veteranilor militari din Rusia.

Mii de licitații pentru lucrările din munte

În 2018, când Ministerul rus al Apărării a început să extindă buncărul din muntele aflat lângă Kîtlîm, lucrările practice au intrat în responsabilitatea Direcției Generale 8 pentru Construcții Militare.

Prin mii de licitații individuale, direcția a achiziționat o gamă uriașă de materiale și echipamente necesare lucrărilor.

Lista includea obiecte aparent banale, precum toalete, robinete, garnituri de cauciuc și veste reflectorizante, dar și echipamente sofisticate, inclusiv seifuri, încuietori electromagnetice și senzori cu infraroșu.

Au fost comandate, de asemenea, utilaje grele de excavare și echipamente pentru forarea stâncii.

Pe lista achizițiilor s-au aflat și sisteme de ventilație pentru mine, precum și filtre speciale capabile să gestioneze substanțe chimice, agenți biologici și praf radioactiv.

Complexul a primit și stații electrice de transformare proiectate să reziste la cutremure și explozii, precum și echipamente de încălzire, lămpi și panouri electrice.

22.000 de tone de oțel și 600 de kilometri de cabluri

Documentele analizate de Danwatch arată că materialele de construcție au fost comandate la o scară foarte mare.

Au fost achiziționate 22.000 de tone de oțel pentru armătură și elemente din oțel, 600 de kilometri de cabluri electrice și 14.000 de lămpi și becuri.

Cantitatea de cabluri ar fi permis realizarea unei infrastructuri electrice comparabile cu cea necesară pentru alimentarea unor orașe mici.

În același timp, au fost cumpărate peste 56.000 de tone de ciment.

Per Goltermann, profesor în cadrul Departamentului de Construcții și Inginerie Mecanică al Universității Tehnice din Danemarca, consideră că volumele sunt uriașe.

„Acestea sunt cantități colosale”, spune Per Goltermann, profesor în cadrul Departamentului de Construcții și Inginerie Mecanică de la Universitatea Tehnică din Danemarca.

„Numai cu această cantitate de ciment, în mod normal ai putea produce în jur de 150.000 de metri cubi de beton. În construcțiile civile obișnuite, asta ar corespunde la o suprafață cuprinsă între jumătate de milion și un milion de metri pătrați de elemente din beton.

Pentru uz militar, probabil că pereții ar fi făcuți mai groși, dar chiar și într-o estimare conservatoare, ar fi vorba despre cel puțin 150.000 de metri pătrați de suprafață”, explică el.

Contractele au scos la iveală detalii despre buncăr

Autoritățile ruse au încercat ca prin procedurile de achiziție să dezvăluie cât mai puține informații despre proiect.

În documente au fost folosite în mod repetat coduri și numere, însă anumite pasaje din sutele de pagini ale unor licitații au permis identificarea unor detalii despre instalația ascunsă în munte.

Unul dintre caietele de sarcini precizează:

„Obiectul 1335 este conceput pentru a adăposti un complex cu echipamente pentru sistemele de comandă, comunicații și securitate, precum și spații de cazare permanente pentru personalul aflat în stare de pregătire pentru luptă și pentru viața de zi cu zi. Solicitații trebuie să dețină o licență FSB pentru desfășurarea de lucrări ce constituie secret de stat”, se arată într-unul dintre caietele de sarcini, cu referire la serviciul rus de informații FSB.

Alte documente conțin reguli stricte pentru șoferii care transportau materialele către complex.

Aceștia nu aveau voie să folosească telefoane, calculatoare sau alte dispozitive electronice pe durata livrărilor.

Poate fi vorba despre o dezvăluire intenționată

Andy Weber consideră că documentele obținute de Danwatch reprezintă o descoperire importantă, însă ridică și ipoteza că informațiile despre lucrările de la Obiectul 1335 ar putea ajunge în mod deliberat în atenția Occidentului.

Fostul oficial american se întreabă dacă nu cumva Rusia urmărește ca adversarii săi să afle că sistemul Perimetr este din nou operațional.

„Ar putea fi vorba despre scurgeri autorizate prin intermediul licitațiilor publice, pentru că faptul că lucrează la acest lucru nu este, cu siguranță, ceva ce vor să țină secret”, spune el.

Weber face o paralelă cu filmul „Dr. Strangelove”, comedia alb-negru despre război realizată de Stanley Kubrick în 1964.

În film, Uniunea Sovietică construiește o mașinărie a Apocalipsei, dar uită să îi informeze pe americani despre existența ei, ceea ce îi reduce efectul de descurajare.

„La ce bun un astfel de sistem dacă cealaltă parte nu știe de el? Putin vrea ca adversarii săi să știe că acest sistem este operațional”, declară Andy Weber.

De ce a fost construit Perimetr

Perimetr a fost activat pentru prima dată la mijlocul anilor 1980, într-o perioadă în care tensiunile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică atinseseră un nivel extrem.

Numărul focoaselor nucleare existente la nivel mondial crescuse rapid în deceniile precedente, iar Uniunea Sovietică își intensificase în mod masiv producția.

Doar în perioada 1970-1980, sovieticii au construit peste 18.000 de focoase nucleare noi. În 1979, pentru prima dată, Uniunea Sovietică ajunsese să dețină mai multe focoase decât Statele Unite.

În prima jumătate a anilor 1980, Washingtonul și Moscova începeau primele negocieri reale privind dezarmarea, desfășurate la Geneva.

În aceeași perioadă, potrivit jurnalistului american David Hoffman, autorul cărții „Dead Hand”, publicată în 2009 și recompensată cu Premiul Pulitzer, inginerii sovietici au început să sape intens în Muntele Kosvinsky.

Scopul era construirea unui centru de comandă care să poată funcționa în cazul izbucnirii unui război nuclear.

În 1985, Uniunea Sovietică a activat pentru prima dată Perimetr în noul complex subteran.

Un sistem destinat să evite reacțiile în panică

Steven Pifer, care avea să devină ulterior ambasadorul SUA în Ucraina și care a lucrat ca diplomat la ambasadele americane din Moscova, Londra și Varșovia, a participat la negocierile de la Geneva ca membru al echipei de consilieri a delegației americane.

El își amintește acea perioadă ca fiind marcată de un nivel extrem de paranoia în conducerea sovietică.

„sovieticii nu negociau într-un mod serios”, spune el.

La momentul respectiv, Pifer nu știa însă despre planurile pentru Perimetr. A aflat despre existența sistemului abia mulți ani mai târziu.

Chiar și informațiile privind lucrările actuale la sistem nu îl fac să creadă că lumea se află într-un pericol imediat.

Pifer explică faptul că Perimetr nu ar fi fost conceput în primul rând pentru descurajarea americanilor, ci pentru a oferi conducerii sovietice siguranța că o ripostă va exista chiar dacă liderii țării ar fi fost eliminați.

„Înțelegerea mea este că sistemul nu a fost conceput cu adevărat pentru a-i descuraja pe americani. A fost conceput pentru a-i da conducerii politice de la Moscova încrederea de a se calma și de a spune: «Priviți, dacă suntem eliminați, există un sistem pregătit care va riposta. Așa că poate nu este nevoie să reacționăm în panică, pentru că avem acel sistem ca soluție de rezervă»”, explică el.

Chiar și în aceste condiții, declarațiile generalului V.G. Halin despre actualizarea sistemului de automatizare îi atrag atenția.

„La un moment dat, sună ca și cum scoți factorul uman din ecuație”, spune el.

Investigația nu a primit un răspuns din partea Kremlinului

Danwatch, The Sunday Times și Dossier Center au transmis rezultatele cercetării către Kremlin prin intermediul biroului de presă și direct purtătorului de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov.

Publicațiile nu au primit însă nicio reacție la materialul privind lucrările desfășurate la Obiectul 1335 și presupusa modernizare a sistemului Perimetr.