Oficialii de la Bruxelles au primit ordin să nu redacteze niciun fel de scenarii post-Brexit, pentru a evita scurgerile de informaţii alarmiste, potrivit unui oficial de rang înalt dintr-un guvern european, însărcinat cu pregătirile.
Având în vedere posibilele unde de şoc politice şi financiare în urma votului la referendumul care va avea loc în Marea Britanie pe 23 iunie, nu este clar dacă un plan va fi de vreun folos.
Pieţele internaţionale sunt deja tensionate, pe măsură ce temerile legate de impactul Brexit asupra economiei mondiale se amplifică.
Preşedintele UE, Donlad Tusk, a mers atât de departe încât a afirmat că un vot pentru ieşirea din Uniune a Marii Britanii ar putea provoca ”sfârşitul civilizaţiei politice occidentale”.
Exagerarea lui Tusk arată sarcina de auto-protejare a politicienilor europeni, confruntaţi în premieră cu riscul ieşirii unui stat membru din UE, fapt de neconceput la formarea blocului comunitar.
Primele 24 de ore
Înainte de zorii zilei de 24 iunie, când rezultatul referendumului va deveni clar, autorităţile UE vor fi obligate să controleze daunele.
La fel ca în cazul crizei datoriilor din Grecia, miniştrii de Finanţe s-ar putea reuni de urgenţă, cel mai devreme chiar în seara zilei de 24 iunie.
Reacţiile probabile ale pieţei vor fi fluctuaţii mari ale lirei sterline, intervenţii mai agresive ale Băncii Naţionale a Elveţiei şi mişcări mari pe pieţele globale.
Pieţele valutare nu au luat încă în calcul impactul ieşirii Marii Britanii din UE, iar dacă acest fapt se va întâmpla ”este destul de posibil să aibă loc o prăbuşire”, a spus Lothar Mentel, director general la Tatton Investment Management în Londra.
Criza politică ar putea fi chiar mai mare
Puterile europene Franţa şi Germania, a căror animozitate a fost temperată în cadrul UE, vor încerca să câştige o parte din iniţiativă.
Reacţia lor, posibil chiar din 24 iunie, ar putea include o integrare mai mare a zonei euro, precum şi o declaraţie că visul european rămâne viu, potrivit unor persoane apropiate planurilor.
“Uniunea Europeană va avea nevoie de o strategie credibilă. Pentru a evita dezintegrarea treptată a UE, liderii politici vor trebui să crească atractivitatea UE, în special a alianţei franco-germane”, a apreciat Guntram Wolff, analist la grupul de analiză politic Bruegel.
Prima săptămână
În săptămâna următoare votului pro-Brexit, restul Europei va trebui să răspundă la propriile întrebări.
Pe fondul temerilor că Brexit-ul va spori populismul şi sentimentul anti-sistem în Europa, liderii UE ar putea lua decizia fără precedent de a convoca un summit de urgenţă fără Marea Britanie, cel mai devreme sâmbătă, 25 iunie.
Motivul ar putea fi dublu, să dea un mesaj Spaniei, unde vor avea loc alegeri parlamentare pe 26 iunie, că UE rămâne puternică, şi să discute ce să ofere, mai probabil ce să nu ofere, Marii Britanii, în privinţa circulaţiei libere a persoanelor şi a accesului la piaţa europeană unică.
Vor exista diviziuni de depăşit chiar şi în lipsa Marii Britanii.
În Franţa, unde Frontul Naţional, eurosceptic, este în creştere înaintea alegerilor prezidenţiale din 2017, preşedintele Francois Hollande va avea motive să arate electoratului că ieşirea din UE are consecinţe negative.
Alţi lideri, precum cei din Olanda şi Danemarca, unde sentimentul anti-UE este în creştere, ar putea considera că este mai bune să ofere sprijin Marii Britanii, aliatul lor tradiţional.
Ţări din afara zonei euro, în special cele unde sentimentul anti-european este în creştere, precum Ungaria, Polonia şi Suedia, ar putea forma un grup care să se opună încercărilor Franţei şi Germaniei pentru o integrare mai mare.
Odată cu retragerea britanicilor, ţările non-euro vor pierde un partener major, vor reprezenta doar 14% din PIB-ul UE.
David Cameron se va întâlni cu ceilalţi lideri europeni la un summit la Bruxelles, în săptămâna de după referendum, la care este posibil să declanşeze Articolul 50 al UE, legea care permite ieşirea unei ţări din Uniune.
Termenul va fi de doi ani, până la sfârşitul lui 2018, timp în care Marea Britanie trebuie să îşi negocieze ieşirea.
Va dori Cameron ca Marea Britanie să devină ca Norvegia sau Islanda şi să menţină o legătură apropiată cu UE în cadrul Spaţiului Economic European? Sau va trebui să negocieze cu UE în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului?
Primele 100 de zile
Liderii UE se tem că referendumul britanic va declanşa cereri similare în Europa. Cu alegeri programate în 2017 în Olanda, Franţa şi Germania, există motive pentru descurajarea altora să urmeze modelul Marii Britanii, iar acest fapt poate slăbi poziţia acesteia în negocieri.
Problema ar putea distrage atenţia UE de alte probleme, şi anume finanţele Greciei, criza refugiaţilor şi instabilitatea din Ucraina, potrivit lui Michael Leigh, membru al German Marshall Fund.
Între timp, situaţia politică din Marea Britanie s-ar putea clarifica. UE ar putea fi în situaţia de a negocia cu alt premier britanic, unul ca fostul primar al Londrei, Boris Johnson, susţinător al Brexit, creditat la casele de pariuri cu cele mai mari şanse la conducerea Partidului Conservator.
Indiferent cine va fi premier, acesta va trebui să scoată Marea Britanie din UE, iar în paralel să se confrunte cu perspectiva unui nou referendum, referitor la independenţa Scoţiei.
Marea Britanie va începe renegocierea acordurilor cu UE în domenii precum cotele de pescuit, legislaţia serviciilor financiare şi standardele de sănătate şi siguranţă, stabilite acum mai bine de 50 de ani. În paralel, va trebui să înceapă negocierea acordurilor comerciale cu restul lumii.
Discuţii vor avea loc şi pentru transferarea organismelor UE din Marea Britanie, cum este Autoritatea Bancară Europeană.
Fiecare pas va trebui convenit cu ceilalţi membri ai UE şi cu Parlamentul European, proces care va dura cel puţin şapte ani, fără garanţii de succes, a declarat preşedintele Tusk publicaţiei germane Bild.
