Sărbătoare 27 aprilie - Zi mare pentru creștini - Ce semnificație are

Ortodoxe
Sfânta și Marea Marți (Denie)
Sf. Sfințit Mc. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului

Greco-catolice
Sf. ep. m. Simeon, rudenia Domnului

Romano-catolice
Sf. Zita, fc.

Denia din Sfânta și Marea Marți face pomenirea Pildei celor zece fecioare, spusă de Mântuitorul Hristos (Matei, 25; 1-13).

Pilda celor zece fecioare este un îndemn la priveghere, la trezvie, care este o vedere duhovnicească a lucrurilor dincolo de ceea ce se vede și înțelegere a sensurilor ultime ale existenței.

Cinci dintre cele zece fecioare, care au venit în întâmpinarea lui Hristos, au avut doar candelă fără ulei, iar celelalte cinci au avut candelă cu ulei. Primele sunt cele ce aveau credință, dar fără fapte bune, celelalte cinci aveau atât credință, cât și fapte bune. Căci candela semnifică fecioria, iar untdelemnul este milostenia.

Aceste două categorii de fecioare, unele cu candelă fără ulei și celelalte cu candelă și ulei, reprezintă două atitudini religioase. Candela cu ulei înseamnă evlavia însoțită de milostenie. Candela fără ulei este evlavia fără milostenie, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur și Sinaxarului din Triod.

Biserica îndeamnă prin aceasta rânduială la milostenie în chipul dragostei față de Dumnezeu și de aproape, care împlinește nevoințele ascetice. Prin parabola acestei zile se arată că nevoințele, postul și metaniile fără întoarcerea cu dragoste către aproapele nostru nu sunt mântuitoare.

* Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, pomenit în calendarul creștin ortodox la 27 aprilie, a fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului și Dreptului Iosif, și al Mariei.

Sfântul Simeon a fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinții Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov în anul 62.

Moartea Sfântului Apostol Iacov a fost urmată, în anul 70, de căderea Ierusalimului, cucerit de armatele romane.

Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: "Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească" (Matei 24, 2).

Sfântul Simeon a suferit moarte martirică, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani, pentru două motive: întâi, fiindcă era de neam împărătesc, din casa regelui David, iar al doilea pentru că era creștin. Căci în timpul ocupației romane nu se dorea nici dăinuirea seminției lui David, nici a celor care credeau în Hristos.