Sărbătoare 2 iulie - Calendar creștin ortodox

Ortodoxe
Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne; Sf. Voievod Ștefan cel Mare; Sf. Ier. Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului

Greco-catolice
Așezarea veșmântului Maicii Domnului în Vlaherne

Romano-catolice
Sf. Bernardin Realino, pr.

Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 2 iulie, privește un eveniment petrecut în timpul împăratului Leon cel Mare (457-474), când sfântul veșmânt al Maicii Domnului a fost adus în Biserica Vlaherne din Constantinopol.

Înainte de aceasta, doi senatori, Galvie și Candid, au plecat la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt. După ce au ajuns la locurile de închinare, au mers prin Galileea, după care s-au dus în Nazaret dorind să vadă și casa unde a copilărit și a trăit Mântuitorul Hristos.

Peste noapte au rămas în casa unei bătrâne, care deținea din familie, din generație în generație, veșmântul Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Veșmântul a fost primit după mutarea la cer a Maicii Domnului, de către o strămoașă a acestei femei, fecioară, care l-a avut în grija sa și l-a încredințat la rândul său unei alte fecioare din neam.

La racla cu sfântul veșmânt al Maicii Domnului, veneau bolnavii și se tămăduiau, rugându-se Maicii Domnului cu toată puterea credinței lor.

Cei doi au înlocuit racla cu alta asemănătoare, și întorși la Constantinopol, au așezat veșmântul chiar în casa lor, unde aveau un paraclis.

Un timp au ținut ascuns faptul că au adus sfântul veșmânt, datorită însă mulțimii minunilor săvârșite acolo au fost nevoiți să mărturisească mai întâi patriarhului, apoi chiar împăratului despre cele întâmplate.

Veșmântul a fost luat într-un sicriu împodobit cu aur, cu argint și cu pietre scumpe și a fost dus în Biserica Vlaherne.

S-a hotărât în acea împrejurare ca pe viitor să se prăznuiască punerea veșmântului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în ziua de 2 iulie.

Biserica Vlaherne era situată în apropierea țărmului Cornului de Aur, în afara zidurilor orașului Constantinopol. Pentru a fi protejată a fost construit un zid de apărare în jurul ei. Asemenea Catedralei Sfânta Sofia, această biserică a fost un centru al Ortodoxiei, în fiecare vineri aici se oficia priveghere de toată noaptea, în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului (Vlahernitissa).

* Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române la 20 iunie 1992, pentru râvna sa întru apărarea credinței ortodoxe, pentru marile sale vitejii și pentru numeroasele sale ctitorii, mănăstiri și biserici, care împodobesc și astăzi Moldova.

Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea al Moldovei, a fost uns domn de către mitropolitul Teoctist al Moldovei la 14 aprilie 1457, în urma biruinței repurtate asupra lui Petru Aron. Cronicile au făcut din el figura centrală a vechii istorii a Moldovei, socotindu-l apărătorul pământului strămoșesc în fața primejdiei tot mai amenințătoare a Semilunei. Cei 47 de ani de domnie (1457-1504) n-au fost altceva decât o perioadă de eforturi pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței țării sale.

Binecredinciosul Voievod Șefan cel Mare și Sfânt a ridicat numeroase mănăstiri și biserici de mir (44 de biserici și mănăstiri), înzestrând și renovând altele, susținând o ferventă activitate cărturărească în lăcașurile de cult ale țării. Principalele mănăstiri ridicate de înaintașii săi în scaun (Probota, Moldovița, Bistrița, Humor, Bohotin, Chiprieni ș.a.) și-au continuat existența, primind felurite danii din partea lui Sfântului Voievod Ștefan, la multe dintre ele a ridicat construcții noi ori le-a refăcut pe cele existente.

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a plecat din această lume la 2 iulie 1504, într-o zi de marți, "în al patrulea ceas din zi", cum precizează acoperământul său de mormânt de la Mănăstirea Putna, după ce "domnise în Țara Moldovei 47 de ani și 3 luni".