A fost unul dintre cei mai mari pustnici ai României. De ce obișnuia să doarmă în sicriu?

Părintele Onufrie Frunză s-a născut la 17 februarie 1911, în Călărași, județul Botoșani, într-o familie de credincioși ortodocși, fiul lui Teodor și al Profirei, la botez primind numele de Constantin, potrivit Botosaneanul.ro.

Avea 25 de ani când a intrat pe poartă Mănăstirii Sihăstria. După doi ani a fost tuns monahal cu numele de Casian, iar din 1956 la Schitul Tărcau, iar mai apoi la Rarău-Suceava.

La anii cei albi ai bătrâneții, părintele Onufrie ajunsese să-i vadă pe toți oamenii sfinți, la o asemenea măsură a curățeniei inimii ajunsese.

"Scopul părintelui era să nu fie cunoscut. Vorbea puțin și în pilde, iar că preot și egumen nu a predicat niciodată. Părintele Onufrie era un mare nevoitor, blând, smerit și răbdător. În tinerețe, dormea într-un sicriu, pe care îl ținea ascuns sub pat, ca să nu-i vadă cineva nevoința. Mai apoi, spre bătrânețe se așeza când și când pe un pat micuț, pe care nu se putea întinde, și își sprijinea capul, în loc de pernă, pe o bucată de lemn", mărturisește arhim. Ciprian Grădinaru, părinte născut de asemenea în județul Botoșani.