Consiliul Superior al Magistraturii critică forma actuală a proiectului privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și avertizează că prevederile referitoare la veniturile judecătorilor și procurorilor depășesc problema unor simple diferențe salariale. În opinia CSM, modul în care sunt stabilite funcțiile și coeficienții de salarizare ajunge să afecteze poziționarea constituțională a autorității judecătorești în raport cu celelalte puteri ale statului.
Consiliul atrage atenția și asupra faptului că proiectul continuă să circule și să fie folosit ca bază pentru demersuri legislative, deși procedura inițială de elaborare a actului normativ a fost suspendată printr-o hotărâre a Curții de Apel București.
Instituția precizează că a semnalat deja problemele proiectului atât Ministerului Justiției, cât și președintelui României.
CSM contestă poziționarea șefului Înaltei Curți în grila de salarizare
Una dintre principalele probleme identificate de CSM este legată de ierarhia rezultată din coeficienții prevăzuți în proiect.
Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, funcția aflată în vârful sistemului instanțelor judecătorești, ar urma să primească un coeficient de 6,15. În schimb, pentru consilierul prezidențial, liderii grupurilor parlamentare, vicepreședinții Camerelor Parlamentului și miniștri este prevăzut un coeficient de 6,50, explic CSM în comunicat.
Secretarii și chestorii Camerelor Parlamentului ar urma să aibă un coeficient de 6,45, în timp ce secretarul general al Guvernului și șeful Cancelariei prim-ministrului ar beneficia, la rândul lor, de coeficientul 6,50.
CSM consideră că diferențele sunt cu atât mai greu de justificat cu cât funcțiile respective nu reprezintă în toate cazurile nivelul cel mai înalt al autorității din care fac parte. În cazul instanțelor, însă, președintele Înaltei Curți ocupă poziția de conducere aflată la vârful sistemului judiciar.
Judecătorii, comparați în proiect cu funcțiile din administrația locală
Consiliul indică diferențe și la alte niveluri ale sistemului judiciar.
Un judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție cu vechime maximă ar urma să aibă un coeficient de 5,50. Prin comparație, coeficientul pentru primarul general al Capitalei este de 6,50, iar cel pentru președintele unui consiliu județean, primarul unui municipiu reședință de județ sau primarul unui sector al municipiului București este de 6,00.
În același timp, proiectul stabilește pentru un judecător cu grad de judecătorie și o vechime între 15 și 20 de ani un coeficient de 4,22. Acesta este inferior celui de 4,35 prevăzut pentru primarul unei comune cu mai puțin de 10.000 de locuitori.
CSM susține că diferențele sunt accentuate și de modul în care sunt acordate sporurile și alte beneficii în sistemul bugetar. Magistratura se află, potrivit Consiliului, printre domeniile în care remunerația nu este completată prin sporuri, sume forfetare sau alte facilități existente în cazul unor funcții de demnitate publică ori din administrația publică.
Un exemplu invocat de CSM este sporul de 40% prevăzut la articolul 16 alineatul (5) din proiect. Prin acordarea acestuia, cei mai mulți funcționari publici din Ministerul Finanțelor și din entitățile teritoriale subordonate, precum și alte categorii de funcții publice din administrația centrală și locală, ar ajunge la venituri salariale mult mai mari decât cele prevăzute pentru magistrați.
Consiliul spune că nu este vorba doar despre bani
În analiza sa, CSM susține că aceste comparații nu trebuie privite doar prin prisma diferențelor de venituri dintre angajații plătiți din fonduri publice.
Problema semnalată de Consiliu este legată de poziția pe care grila o atribuie autorității judecătorești în raport cu puterea executivă, puterea legislativă și administrația publică locală.
Potrivit CSM, o astfel de ierarhizare poate transmite ideea că puterea judecătorească ocupă un nivel inferior în arhitectura statului, deși Constituția României stabilește separația și echilibrul puterilor și garantează independența justiției.
Consiliul susține că salarizarea corespunzătoare a judecătorilor și procurorilor reprezintă una dintre garanțiile statutului acestora și, implicit, ale independenței justiției, nu un privilegiu profesional.
CSM invocă modificările aduse statutului magistraților din 2025
Instituția face referire și la schimbările legislative succesive care au vizat statutul judecătorilor și procurorilor începând din iulie 2025.
În opinia Consiliului, aceste modificări au fost însoțite de o „amplă retorică publică ostilă magistraturii”, iar proiectul actual de salarizare poate reprezenta o nouă etapă în procesul de diminuare succesivă a garanțiilor statutare ale magistraților.
CSM avertizează că există un punct dincolo de care modificarea nivelului de salarizare nu mai poate fi privită exclusiv ca o măsură bugetară, deoarece poate afecta substanța statutului autorității judecătorești.
„Independența justiției nu poate exista numai la nivel declarativ, în timp ce garanțiile necesare exercitării sale, inclusiv cele materiale, sunt diminuate succesiv, iar puterea judecătorească este plasată, prin lege, într-o poziție vădit inferioară celorlalte componente fundamentale ale statului”, transmite Consiliul Superior al Magistraturii.
CSM anunță că va folosi toate instrumentele legale
Consiliul afirmă că, în calitatea sa constituțională de garant al independenței justiției, va utiliza instrumentele instituționale și mijloacele legale pe care le are la dispoziție pentru apărarea statutului judecătorilor și procurorilor.
Instituția insistă că respectarea independenței justiției și a statutului constituțional al autorității judecătorești nu poate fi tratată drept o simplă chestiune de oportunitate politică.
În acest context, CSM solicită ca viitoarea reglementare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice să țină cont de poziția constituțională a autorității judecătorești, de echilibrul dintre puterile statului și de garanțiile materiale necesare pentru independența justiției.
Consiliul atrage atenția, totodată, că proiectul își continuă parcursul public și poate sta la baza unor inițiative legislative, inclusiv prin asumarea sa de către parlamentari, deși procedura inițială de elaborare a fost suspendată de Curtea de Apel București.
