Criza pandemică a condus, pentru mulți, la o criză a abuzurilor. Oamenii sunt nevoiți să stea în casă, izolați, prinși în capcană cu propriul agresor. În plus, multe din clinicile care asigurau un suport moral și ofereau un refugiu din calea abuzului au fost închise.
Creșterea alarmantă și haotică a șomajului, lacunele juridice, dar și mulți alți factori conjuncturali au dus, peste noapte, la un fenomen pe care Organizația Națiunilor Unite l-a numit "umbra pandemică".
Marea Britanie: Pentru mine, e un coșmar continuu
"Mai multe femei au fost forțate să stea închise cu agresorul. Au fost supuse unor abuzuri emoționale și fizice greu de imaginat. Au fost violate și bătute până la epuizare", povestește, pentru CNN, una din victime.
Multe dintre persoanele care supraviețuiesc auzurilor primesc ajutor abia după ce vecinii contactează autoritățile.
"M-a bătut cu papucul. Apoi a devenit tot mai agresiv și, la un moment dat, m-a împins în frigider. A venit Poliția și am reușit să plec de la el din casă. Un prieten i-a sunat și am reușit să fug. Nu-mi puteam reveni, pentru mine a fost un coșmar continuu", mai povestește femeia.
Potrivit unui raport, 61% dintre femeile care locuiesc cu agresorii lor au spus că, pe perioada carantinei, situația li s-a înrăutățit, abuzurile fiind mai dese și tot mai violente.
Statele Unite: La început, părea un tip de treabă. Mai de treabă decât majoritatea bărbaților. Într-o zi, a ucis
"În timpul carantinei, tipul cu care era mama a început să bea tot mai mult. Nu mai lucra și, în plus, devenise paranoic la gândul că putea să se îmbolnăvească. Nu ne lăsa să ieșim din casă. În ziua în care mama a fost ucisă, țin minte că m-am dus la un prieten pentru a participa la cursurile online. Când m-am întors acasă, a urmat șocul. Am sunat la Poliție, le-am spus că mama a dispărut. Au venit acasă și, la un moment dat, au venit la mine și mi-au spus: Ne pare rău, i-am găsit corpul fără suflare, în cadă", spune Isaac Mora-Lopez.
India: Vreau să plec de acasă, dar unde să mă duc?
"Viața mea a luat o turnură dramatică, odată cu carantina. Înainte, soțul meu mai găsea câte ceva de lucru, iar asta-l ținea ocupat. Acum însă, stă numai acasă, așa că a început să bea. Mă bate și e foarte agitat. Mă abuzează în toate felurile posibile, fizic și emoțional", spune o femeie.
"Vreau să plec de acasă, dar unde să mă duc? Dacă divorțez, nu mai am dreptul să-mi văd copiii. Autoritățile îi vor da lui custodia. Dacă se recăsătorește, copiii vor sta tot cu el, iar el va aduce altă femeie în casă. Așa că sunt forțată să locuiesc cu el sub același acoperiș. Am încercat să mă sinucid, am băut clor. Apoi mi-am dat seama de un adevăr cumplit: cât trăiesc, nimeni nu are grijă de copiii mei. Ce o să se întâmple cu ei dacă mor și rămân și fără mine?" M-am întristat și mi-am scos asta din cap", mai spune femeia.
La nivel global, pandemia este cât se poate de reală. Iar adevărul doare! Boala alimentează violența domestică, în ciuda eforturilor medicilor de a o ține în frâu.
